E totul alb în jur. Am ieşit să mă plimb, am ieşit să mă rog. Cad în genunchi şi îmi doresc să fii bine. Viaţa mea ar fi pustie dacă ţi s-ar întâmpla ceva.
Nu pot trăi fără cuvintele tale, fără zâmbetul tău, fără îmbrăţişări şi fără şoapte. Uneori uit de toate astea. Mă iau cu viaţa şi nici nu mai ştiu dacă eşti prin preajmă.
Îmi amintesc de tine când mă chemi la micul dejun, când ne întâlnim seara şi-ţi ascult poveştile de peste zi.
© Copyright: depositphotos
Şi bărbaţii au suflet. Până atunci vreau să te simt. Vreau să te iubesc!
Nu pot trăi fără cuvintele tale, fără zâmbetul tău, fără îmbrăţişări şi fără şoapte. Uneori uit de toate astea. Mă iau cu viaţa şi nici nu mai ştiu dacă eşti prin preajmă
paul-teodorescu
Posteaza comentariu