Şi bărbaţii au suflet. O singură clipă de fericire pe un drum părăsit

Mi-ai spus că ţi-e sete, dar înainte să bei ai decis să te întinzi pe drumul fierbinte. Era un gest nebunesc, iar tu eşti împotriva unor astfel de gesturi

Te-ai aşezat pe asfalt, perfect întinsă şi priveai cerul. Stăteam pe marginea drumului şi te admiram. Aş fi vrut să-ţi fac o poză, dar am fost prea egoist.

Astfel am rămas singurul muritor cu imaginea ta întinsă pe asfalt într-un amurg de vară. Drumul era pustiu. Nicio maşină nu mai are drum prin această parte de ţară. Autostrada a luat toţi călătorii. Am rămas doar noi, firavi drumeţi într-un teritoriu pustiu.
Mi-ai spus că ţi-e sete, dar înainte să bei ai decis să te întinzi pe drumul fierbinte.

Era un gest nebunesc, iar tu eşti împotriva unor astfel de gesturi. Extrem de conformistă, dar călătoria te-a schimbat. Şi te admiram pentru asta. Aş fi vrut să mă întind alături de tine, dar mi-era frică. Am rămas să păzesc drumul, am rămas să te salvez dacă vreun şofer rătăcit s-ar fi abătut pe acolo.

paul-teodorescu