© Copyright: depositphotos
Şi bărbaţii au suflet. O dimineaţă de vară în care am rătăcit o femeie pentru totdeauna
Mă obişnuisem aşa şi mă bucuram de lumina dimineţii. Speram să treacă timpul şi să nu mai fugi. Să te pot prinde, să te pot păstra. Dar presimţeam că nu se va întâmpla aşa. Presimţeam că vei eşua într-o legătură convenţională. Presimţeam că timpul se va aşterne straturi asupra noastră ca un pământ fin aruncat de lopeţi nevăzute. Că va veni un moment când nu vom mai putea respira şi vom închide ochii, dar nu înainte de a ne căuta mâinile.
Nu mai ştiu nimic de tine. Mai aud şoapte despre drumurile tale, mici referiri la călătoriile tale, într-o lume în care toţi suntem legaţi, eu te-am pierdut şi mi-e imposibil să te regăsesc. Ştiu că îmbătrâneşti, dar nu-mi pasă, palma ta va fi la fel de caldă şi mi-a atât de dor de ea. De tine!
paul-teodorescu
Posteaza comentariu