Se apropie iarna şi, din nou, nu-mi mai simt gândurile. Au amorţit. Tu ai plecat spre ţări mai calde, eşti o pasăre migratoare care-şi întinde aripile.
Eu nu pot să te urmez. Rămân troienit, ascuns în frig, încercând să supravieţuiesc până la întoarcerea luminii.
Doar gândurile mele te urmează, te împresoară, te îmbrăţişează. Nu prea ştiu să fiu singur, deşi mi se întâmplă din ce în ce mai des.
Nu mi-ai spus când te întorci, aşa că mi-am făcut obiceiul să privesc strada, încercând să te regăsesc printre trecătorii zgribuliţi.