Te-am visat aşa cum te-am cunoscut atunci. Erai atât de tânără. Zâmbeai. Aveai privirea fragedă şi, parcă, absorbeai toată lumina din jur în ochii căprui.
M-am aşezat lângă tine pe iarbă şi-mi povesteai ce se întâmplase în prima zi de facultate. Era toamnă, ca acum, dar mult soare. Purtai un tricou marinăresc cu mâneci lungi, blugi şi tenişi. Erai definiţia tinereţii, a libertăţii şi a nemuririi. Şi eu credeam în nemurire pe atunci. Dar timpurile s-au schimbat. Iar acea nemurire s-a tot îngustat şi nu mai am deloc încredere în ea.
© Copyright: depositphotos
Şi bărbaţii au suflet. Lasă-mă să te sărut din nou, poate găsim ce-am pierdut!
Ca un blestem, nu ne putem întoarce acolo, să căutăm cu mâinile înfipte în ţărână, să căutăm ce-am irosit pentru totdeauna
paul-teodorescu
Posteaza comentariu