Şi bărbaţii au suflet. În fiecare vară, te aştept în zadar, la marginea mării

Privim amândoi valurile, iar întâlnirea noastră scurtă a produs doar câteva amintiri. Nici tu, nici eu nu vom lăsa nimic în urmă

Mai rar vezi bărbaţi care contemplă marea. Dar vezi. Asta nu înseamnă că pentru ei e mai puţin importantă. Nu ştiu la ce se gândesc femeile, dar, pentru mine, marea are un efect tragic.

Când privesc în zare la nemărginirea ei, trecutul meu, regretele mi se par insignifiante. Planurile de viitor, la fel. Mă pierd cumva în neliniştea valurilor şi aş vrea să rămân acolo pentru totdeauna.
Lângă mare nu mă simt niciodată singur, nu am emoţii şi nici nelinişti.

Mă gândesc doar la tine. Cum ar fi fost, cum ar fi fost. Şi totuşi, nu am regrete. Sunt sigur că te-aş fi iubit la fel cum iubesc şi acum. Te-aş fi protejat de toate durerile, le-aş fi luat asupra mea, te-aş fi ţinut departe de suferinţă. Dar tot timpul, ca şi acum, ştiu că va veni un moment în care unul din noi va pleca.

paul-teodorescu