Cred că e ca un fel de garanție a faptului că partenerul rămâne. Un fel de înnoire periodică a legământului că nu va pleca niciodată.
S-ar putea să fie vorbea de teamă, de o protecție suplimenatră. Femeile au nevoie de declarații de dragoste. Din păcate, cu cât o relație e mai veche cu atât frecvența lor scade. Și e nedrept. Ele merită să audă cuvinte frumoase. Merită să fie iubite, mai ales că reușesc să susțină emoțional o relație, o familie.
Dar de ce uită mulți bărbați să mai facă declarații de dragoste? Pentru că în cuplu intervine rutina. Te aștepți ca totul să se desfășoare conform unui program. Să-ți găsești partenera seara când vii acasă, te aștepți ca viața să se desfășoare într-un anumit ritm, fără surprize. Te aștepți să vă întâlniți, să povestiți ce ați făcut peste zi. Să vă ocupați de câini, pisici sau copii, ce aveți prin casă, să faceți planuri de viitor, să vă uitați la filme. Ce nevoie mai e de cuvinte frumoase, de încurajări sau de mângâieri?
Rutina e bună, dar are și o parte negativă, aceea de a-i uza pe cei care intră în mecanismul ei. Și foarte mulți dintre noi sunt răpuși de rutină.
Și bărbații au suflet. De ce au nevoie femeile de declarații de dragoste?
Nu există iubire în lipsa generozității. Iubirea înseamnă capacitatea de a-i oferi ceva celuilalt fără să te aștepți să câștigi sau să obții mai mult
paul-teodorescu