De multe ori m-am întrebat de ce, îndragoste, suntem atât de diferiţi uneori şi atât de asemănători alteori. Cred că atunci când începem să iubim, o facem după un mod propriu prin care înţelegem dragostea.
Şi cred că dragostea bărbaţilor are o mare legătură cu educaţia lor, are legătură şi cu copilăria, cu relaţia pe care au avut-o cu familia, şi mai are legătură cu proiecţiile lor de viitor.
Un bărbat care se gândeşte doar la succesul material va iubi o femeie în mod diferit de un artist.
Toate femeile pe care le-am iubit au fost pentru mine femei cu care nu trebuia să vorbesc. Le înţelegeam atât de bine, încât aproape le simţeam sufletul, iar acele femei aveau suflete mari. Şi acum, când călătoresc prin lume, mă lovesc de sufletele lor care pare că au umplut lumea şi o salvează de fiecare dată.
Pentru cei care nu cred, există suflete pereche, mai mult, există bărbaţi şi femei care se înţeleg deasupra vorbelor care nu cer nimic unul de la celălalt şi pot trăi o veşnicie, completându-se, bucurându-se unul de existenţa celuilalt.