Şi bărbaţii au suflet. Cât de departe sunt de iarnă, cât de departe sunt de tine

Aş vrea să te primesc sub cojocul meu aspru, să te dezbraci şi să-ţi încălzesc trupul cu sărutările mele. Mă uit la foc şi aştept să scapi de grijile cotidiene, să fugi în lume, să te eliberezi şi să ajungi la capătul lumii, unde te aştept în faţa focului să facem dragoste.
Ştiu că e doar un vis, dar, acum, mă uit pe geam şi văd că ninge, îmi desfac nodul de la cravată, sorb din cafea şi-mi dau seama cât de departe sunt de cabana din lemn cu şemineu, cât de departe sunt de tine.

paul-teodorescu
 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod