Privesc numărul de telefon din agendă, trebuie doar să-l ating ca să te sun, dar mă abţin. Ce drept am să-ţi dau viaţa peste cap? După atâta timp, mi-e dor să mă întorc la tine, să te strâng în braţe, să te sărut, să vorbim, dar am pierdut acest privilegiu.
Ştiu numărul pe de rost, uneori îl şoptesc ca pe-o rugăciune, dar atât. Nu pot să vin mai aproape. Ţi-ai refăcut viaţa, ai un alt partener, îţi trăieşti fericirea pe care ai reuşit să ţi-o construieşti.
Şi bărbaţii au suflet. Atât de aproape de tine şi, totuşi, atât de departe
Nu ţi-am cerut să mă aştepţi, nu puteam s-o fac, pariasem pe un viitor şubred şi, întâmplător, am câştigat. Şi te-am pierdut pe tine. A meritat?
paul-teodorescu