Ştii, aş fi vrut să te pictez, să surprind fiecare trăsătură a chipului perfect, să surprind cum îngheaţă timpul în zâmbetul tău. Dar n-am talent, aşa că doar îmi imaginez portretul tău care ascunde toată dragostea ce ţi-o port.
Îmi amintesc seara târzie de toamnă, o ploaie rece lovea pervazul de tablă a apartamentului tău. Eram întinşi pe jos, ne uitam la serial, iar tu plângeai.
Şi bărbaţii au suflet. Am senzaţia de toamnă atunci când mi-e dor de tine!
Îţi număram lacrimile care-şi făceau loc pe obrajii tăi. Era atâta linişte şi am ştiut că iubirea noastră se apropie de sfârşit
paul-teodorescu