O să dispar din viaţa ta ca şi cum n-aş fi existat. O să-mi şterg toate urmele, iau cu mine toate amintirile. Ştiu că o să te plângi de faptul că ţi-ai irosit timpul, dar toţi ni-l irosim.
În timp ce tu îl pierdeai pe-al tău, ţi-am oferit sufletul meu, trupul, sudoarea şi tot ce-am agonisit. Mi-aş irosi şi eu timpul în acest fel.
Nu vreau să suferi. Nu vreau să plângi. Suntem sortiţi să rămânem singuri, orice am face, oricât ne-am zbate. Aşa că am hotărât să plec mai devreme. Să mă retrag într-un loc izolat, să visez şi să mă pregătesc pentru ultima călătorie.
Comentarii (3)
Da, păcat! Că ma numar printre aceste femei care nu inteleg acest "mecanism". Păcat ca aceasta fina manipulare este confundata cu inteligenta si dragostea. Eh, multe păcate sunt in viata asta. Dar asta ii da farmecul inconfundabil. Păcat ca alergam atata dupa atatea si tot nefericiti ajungem. In fine, iti multumesc ca mi-ai reamintit, despre "mecanism". Raman întristată dar ma ridic pana maine! Cu bine!
Daca esti o persoana egocentrica si nu respecti pe celalalt, daca il ''sufoci'' cum vrei sa stea langa tine?O femeie inteleapta ''construieste'' cealalta din vanitate ,,distruge''. Pacat ca putine femei inteleg acest ''mecanism'', mai mult dupa nici 5 ani de cuplu ''distrug'' totul.
Pleci pentru ca esti las, insuficient de copt, parguit sau dospit. Un nici un caz din dragoste si nu are legătură cu respectul. Din respect pentru durere, ai ramane! Din dragoste ai ranane! Daca pleci, cum ramane cu "la bine si la greu"? Din aceasta atitudine rezulta ca nu e vorba de dragoste, cel mult o alta "halta" din viata ta. Si iată! Trenul se urneste iar la drum in căutarea "garii"...
Posteaza comentariu