Am împlinit 30 de ani şi mă pregătesc să mă dau cu capul de pereţi. Vreau să înţeleg cum a trecut timpul. De ce nu am soţ, nu am copil, nu am slujbă? De ce locuiesc cu o prietenă? De ce mă îngraş şi fac sex fără să fiu în stare să păstrez o relaţie?
Aş vrea să fie ceva greşit cu mine şi nu cu lumea din jur. Aş vrea să mai am o şansă să schimb toate astea, dar, până atunci, mai beau un pahar cu vin şi mănânc o felie de tort în cinstea mea.
Întotdeauna sunt în căutarea unei slujbe mai bune şi sfârşesc în pat cu şeful meu, care, dacă nu e însurat, e un egoist psihopat. În ambele cazuri, pasionanta poveste de dragoste se termină prost. Cu scandal sau cu multă suferinţă şi eu sunt cea care trebuie să plece, să-şi dea demisia pentru a salva onoarea bărbatului şi pe cea a companiei.
© Copyright: depositphotos
Poveste adevărată. Viaţa mea la 30 de ani. Un coşmar, tort şi o sticlă cu vin
A venit momentul să fac o schimbare, dar nu ştiu de unde să încep. Mi-ar fi mai uşor dacă aş avea o relaţie stabilă, însă toate încercările mele s-au transformat într-un vis urât cu bărbaţi însuraţi şi psihopaţi
De Valentina
Valentina
Comentarii (2)
Pai se pare ca intelegi ca ai o problema: nu ar trebui sa te culci cu barbati insurati, cu seful etc.- cu barbati nepotriviti pe scurt. N-ar strica sa te rogi lui Dumnezeu sa te lumineze ce sa faci, dar in primul rand ai grija cu ce fel barbat vrei sa ai o relatie.
Deci nu inteleg care e adevarata problema? Ca nu urmezi turma, ca nu faci ce face turma? Rahat....
Posteaza comentariu