Sunt geloasă. Nu mi-am dat seama că e o boală până când nu am ajuns să simt asta faţă de propriul copil. Câtă vreme am fost geloasă doar pe diverse femei din viaţa soţului meu mi s-a părut în regulă. Doar se ştie că gelozia vine din dragoste. Cine nu iubeşte, nu gelozeşte, nu?
Ei bine, nu. Am înţeles că nu e normal cum gândesc în momentul în care am simţit o strângere de inimă la vederea soţului meu care o pupa şi o strângea în braţe pe fiica noastră. Atunci parcă a fost un duş rece. Fata are doar 5 ani, e un copil, în plus e copilul nostru, rodul iubirii noastre, cum să fiu geloasă pe ea? Și totuşi am dat de atunci o atenţie mai mare senzaţiilor pe care le am de câte ori îi văd împreună.
Mi-am dat seama că simţeam asta de ceva timp, dar nu conştientizam. Eram atât de obişnuită să-l gelozesc pe Doru, încât nu am realizat că mut aceste frustrări şi asupra copilului meu.
Cred că situaţia a început de când l-am cunoscut. Nu-mi amintesc să fi simţit ceva similar faţă de alţi iubiţi sau chiar faţă de alte persoane din viaţa mea, deşi am avut impresia că am mai iubit şi înainte de el. Dar din momentul în care am pus ochii pe Doru parcă mi s-a pus o ceaţă pe creier. Tot ce simt, fac, spun este pentru el. Viaţa mea nu are sens fără el, îl iubesc până la uitarea de sine. Știu că nu e normal, dar faptul că şi el mi-a răspuns la aceste sentimente m-a încurajat să cred că relaţia noastră e unică, genul de dragoste pe care o întâlneşti o dată în viaţă şi e până la moarte neschimbată.
Ce-i drept este, neschimbată. Eu simt şi azi exact aceeaşi strângere de stomac atunci când îl văd, când mă gândesc la el când mă atinge. Ori de câte ori îl vedeam că vorbeşte la telefon cu vreo colegă eram geloasă şi ciuleam urechile ca să captez un eventual ton mai altfel în galsul lui. Ori de câte ori eram la vreo petrecere şi-l vedeam privind alte femei simţeam că iau foc. El nu mi-a dat niciodată motive să-l bănuiesc, deşi este un bărbat bine şi multor femei li se scurg ochii după el.
După venirea pe lume a Daliei, însă, relaţia noastră s-a schimbat. Un pic la început şi din ce în ce mai mult în ultimii doi ani. Fiica noastră a fost darul suprem pe care viaţa ni l-a făcut, după ce ne-a adus împreună. Amândoi am fost foarte fericiţi când s-a născut, o iubim şi o răsfăţăm ca pe orice copil unic şi dorit.
Numai că treptat afecţiunea lui Doru faţă de mine a început să pălească, pe măsură ce creştea faţă de Dalia. Ca şi când el nu ar avea decât o cantitate exactă de afecţiune pe care acum o împarte între noi două. Iar eu resimt asta ca pe un cuţit în inimă.
Relaţia noastră intimă nu mai e la fel de intensă, primele lui gânduri nu se mai îndreaptă spre mine dimineaţa, ci spre Dalia: dacă s-a trezit, dacă a mâncat, dacă e gata de grădiniţă. Seara petrece mai mult timp cu ea decât cu mine. De fapt petrecem timpul în familie, dar eu mă simt cumva neglijată în acest trio.
Când am început să fiu geloasă pe fiica mea am intrat în panică. M-am dus la un psiholog şi abia acolo am înţeles că asta e o boală. Acum fac terapie, fără ca Doru să ştie. Încerc să mă vindec, dar după câteva luni de terapie nu am făcut niciun progres. Tot ce ştiu e că nu e normal ce simt, dar pare că nimic nu mă poate împiedica să simt asta.
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.
© Copyright:
Poveste adevărată: "Sunt geloasă pe relaţia fiicei mele cu tatăl ei"
Sunt geloasă. Nu mi-am dat seama că e o boală până când nu am ajuns să simt asta faţă de propriul copil. Câtă vreme am fost geloasă doar pe diverse femei din viaţa soţului meu mi s-a părut în regulă. Doar se ştie că gelozia vine din dragoste. Cine nu iubeşte, nu gelozeşte, nu?
De Ionela Plumb
Comentarii (6)
O mare parte din barbati nu stiu sa si gestioneze emotiile si nici sotiile nu i ajuta atragandule atentia .Fata va creste,daca sotul neglijeaza relatia cu sotia indiferent daca de vina e seviciul stresant sau daca timpul ramas si l petrece cu fata,aici este si o problema de gestionare a timpului,si intr o zi fata va avea nevoie de mama mai mult decat de tata,si daca nu petreci timp tu ca mama cu ea,te va respinge mai tarziu,iar daca va face vre o gresala exista riscul sa aibe mare probleme,fie va intra intr un anturaj periculos,tatal nu e bine sa rasfete asa mult fata,pt ca ea va stii cum sa l manipuleze,eu zic sa ti lasi mandria de o parte si sa te implici mai mult,la fel demult ca sotul tau,dar mare grija sa fiti complementari cu nevoile ei,voi nu ar trebui sa fiti in competitie ,ca nu sunteti la olimpiada,trebuie sa ai o discutie serioasa cu el.pt ca o afectivitate crescuta a tatalui ii poate dauna,daca maine mai apare un copil,fata va fi geloasa pe fratele sau sora ei,pt ca tatal a incurajat aceste mod de afectivitate singulara.Tu degeba te duci la psiholog,el este de vina nu tu,pt ca el si a schimbat radical stilul de viata si nu asa a fost invoiala cand va ti casatorit,cand o pupa pe fica ta,ar trebui sa te pupe si pe tine,ca sa invete fata de mica sa nu fie geloasa nici pe mama ei,nici pe altcineva.Parerea mea este ca tu nu ai nimic,culmea e,ca el este gelos,el vrea sa te faca geloasa,si asta nu e bine pt voi,el stie ca ai o slabiciune pt el si te manipuleaza si face numai ce vrea.Psihoterapeuta aceeia iti ia banii degeaba.Probabil ca sotul tau si a manipulat la greu parintii,poate mama lui l a pupat pana i au crescut coarne,si tie probabil ti s a parut ca L ai luat pe Dumnezeu de picior,cand te ai casatorit cu el,parerea mea este ca va jucati cu focul,si cel mai mult o sa aibe de suferit copilul nu voi,mare grija.
intotdeauna cand apare un copil in familie...se afla pe primul loc d.p.d.v.eu cred ca tu doar vezi putin altfel lucrurile.si eu am o reletie superba cu fiul meu de 8 anisori...asa se intampla de obicei(tatii cu fetele si baietii cu mamele :)) )dar avem un locusor anume si sufletele si inimioarele sotilor nostri.nu te panica,doar incearca sa ptreci mai mult timp impreuna cu ei,sa va jucati toti 3 etc.poop
@ cafeaua_si_tigara: Moaaaaama ce desteapta esti tu, de unde ai rasarit asa de iluminata ?! Da-ti naibii jos roba aia de judecator ca nu-ti vine deloc bine, mai ales ca judecatile pe care le emiti sunt ieftinute rau de tot.... Sa-ti imaginezi ca un sot isi inlocuieste sotia cu fiica?!? How sick is that ??!!! E doar un tata care isi iubeste copilul si-si neglijeaza sotia, se intampla la un moment dat in toate casniciile, uneori trece alteori nu. Si ai mare grija cu sintagme gen "sanatate emotionala", NIMENI nu este perfect sanatos emotional, toti oamenii au dezechilibre emotionale. "Urat din partea voastra" ?! De ce naiba iti scurtcircuitezi tu neuroni ca sa stabilesti ca e urat ceva ce nu poti defini, din partea cuiva necunoscut, fata de cineva de care altcineva e legat emotional, nu tu? Asa, "din principiu"?
Sa fii geloasa pe propria fiica,mie nu-mi vn sa cred!!!!Stiti ce cred eu?Ca serios are nevoie de ajutor psihologic!!Ce i s-a intamplat sotului ei e ceva normal,sa fie mai afectuos cu un copil decat cu ea,fiindca e mica ,are nevoie de atentie,dragoste si protectie!!!Si eu am o fetita,dar din fericire si pt mn si pt sotul meu fetita inseamna totul si niciodata nu as putea fii geloasa pe ea,din contra sunt fericita ca e asa iubita.
Ca unii barbati fac asa. si al meu face la fel, tot 5 ani are fata, parca nici nu exist. Nu cred deloc ca e o boala, pur si simplu il iubeste si are si ea nevoie de atentie. eu zic sa ii spuna ce simte.
Da, gelozia este o boala, continua sa faci terapia pina nu scapi macar partial de acest sentiment. Eu zic sa te bucuri ca fiica ta are parte de un astfel de tata, grijuliu si bun, crede-ma ca e mai rau sa nu-l ai deloc.
Posteaza comentariu