Da, am divorţat, aşa cum m-a sfătuit mama şi cum m-au sfătuit cele mai bune prietene. Sunt din nou liberă. Nu mai trebuie să-i suport minciunile, absenţele de-acasă, trădările. Pot să iau viaţa de la început. Să-mi găsesc un nou partener, să mă îndrăgostesc.
Totul pare senzaţional, dar atunci de ce îmi vine să plâng? De ce mă simt singură? De ce am senzaţia că următoarea relaţie va ajunge în acelaşi punct?
Oare doar el a fost vinovat pentru toate mizeriile întâmplate între noi? Sau era mult mai comod să dau vina pe el? Ce-am făcut ca să-l inspir? Ce-am făcut să avem un cămin adevărat?
Cum îl vedeam, săream pe el cu reproşurile: ba că a uitat să se oprească la supermarket, ba că şi-a lăsat ciorapii aruncaţi în baie, ba că a adormit îmbrăcat, ba că miroase a băutură şi tot aşa.
© Copyright: depositphotos
Poveste adevărată. Spaima după divorţ: unde găsesc un bărbat mai bun?
Cred că am dat vina mereu pe el pentru toate problemele, iar asta l-a determinat să plece. Deşi ar trebui să mă simt bine, cu toată viaţa înainte, mi-e frică. Dacă nu voi fi mulţumită niciodată?
De Valentina
Valentina
Comentarii (4)
Numai timpitii sint disperati sa-si puna saiba pe deget si sa toarne plozi. Cine spune ca omenirea a evoluat?
Mulțumesc @catrinel, scrie numărul la nextserviceblog@nextserviceblog. Chiar am să te sun. Adi
Nicio femeie cu capul pe umeri nu divorteaza doar ca asa ii spune mama sau prietenele. Cand casnicia scartie e important sa comunici, negociezi , analizezi, sa faci compromisuri , sa acorzi timp suficient pentru realizarea pasilor propusi dupa care reanalizezi si vezi daca s-a imbunatatit ceva si decideti daca mai e cazul sa continuati efortul sau sa renunati la canicie. @Adi, Daca tu ai toate calitatile insirate de autoare ,iti las eu numarul de telefon.
N-o să găsești un bărbat mai bun. Poate o pereche. El a plecat pentru că avea deja prea multe probleme iar învinuirile tale nu le-a mai putut suporta. Tu erai țara lui și în mintea lui patriotică trebuia să înțelegi fără cuvinte că avea nevoie de pansamentele tale pe rănile vitejiei lui oricând, oricum și oriunde se întindea asta. Dar tu n-ai făcut-o, ba mai mult, ai reproșat, ai agresat, ai divorțat și atunci ai trădat. L-ai trădat. Și să știi că nu ești liberă. Există încă o stigmă de care nu ești vinovată. Ești divorțată. O persoană cu mariaj eșuat. Din cauză de jurăminte cu cununii în fața Domnului. Până ce moartea vă va despărți adică. Pe tema asta fosta mea soție mi-a declarat după divorț că a plătit locuri de veci alăturate. Mama și cei mai buni prieteni mi-au zis că fosta s-a pus cu alt bărbat... Oare ce să fac, să aștept un ”menage a troi” la loc cu verdeață sau să-ți las numarul de telefon?
Posteaza comentariu