Suntem căsătoriţi de cinci ani. A fost frumos, iubire ca-n filme, dor nebun, răpire de la tata care nu m-ar fi vrut măritată cu el niciodată şi în final mutat la casa noastră şi făcut un copil. Totul pe repede înainte, de parcă ar fi intrat zilele în sac sau ne-ar fi luat-o alţii înainte. În nici doi ani trecusem de la statutul de tolerată în casa părintească – terminasem liceul, dar nu aveam bani de facultate, aşa că ardeam gazul pe net sau prin cluburi – la cel de nevastă şi mamă, într-un cartier destul de insalubru din Craiova, unicul loc din oraş în care ne permiteam să stăm cu chirie. Dar eram fericită că sunt cu el, bărbatul la care visasem şi care mă luase.
Prima palmă a venit într-o joi. El a ajuns acasă obosit şi nervos de la serviciu, trecuse înainte şi pe la chioşcul din colţ şi răsese două sute de vodcă, cu băieţii, iar în casă mâncarea nu era gata, jucăriile copilului împrăştiate prin toată casa, rufele întinse la uscat tot prin casă, că nu aveam balcon, o atmosferă de bazar în sufrageria care ţinea loc şi de dormitor, camera copilului şi un colţ de bucătărie. Eu tocmai admiram nişte bijuterii aduse de la turci de o vecină, ăla mic scâncea de dimineaţă nehotărât, că nu se simţea prea bine. Recunosc că atmosfera de acasă nu era cea mai primitoare cu putinţă, mai ales dacă veneai cu capsa pusă. Şi eu aveam momente în care îmi venea să arunc totul pe geam. După doi ani şi ceva de convieţuire în stilul ăla mi-era dor de camera mea de la mama, de puţină relaxare cu o muzică în surdină, şi de ce nu, de ceva sex, că nu prea mai aveam parte de când cu copilul. Căsnicia se dovedea a nu fi o continuă lună de miere.
Totuşi, lui i-a fost cel mai uşor să se descarce pe mine, şi mi-a ars o palmă de mi-a scos şi cercelul din ureche. Degetele lui au rămas pe obrazul meu, vinete, câteva zile, cam cât a durat să-l iert, cu promisiuni fierbinţi că nu mai face vreodată, că nu ştie ce l-a apucat.
Partea bună a fost că împăcarea ne-a dat un suflu nou în relaţie, sex ca şi când ar fi fost după o lungă despărţire, promisiuni, jurăminte, declaraţii, giugiuleli. În week-end am ieşit din oraş, prima dată după o lungă perioadă. Şi o vreme a fost iar bine.
Partea proastă e că prima palmă nu rămâne niciodată şi singura. Nu imediat, dar la câteva luni, a mai fost una, apoi încă una, lucruri sparte, pumni în pereţi – pentru că mă mai şi feream – răni din cauza asta, nervi şi mai mari, că nu-i convenea să se rănească singur dând cu pumnii în pereţi. Următoarele bătăi n-au mai fost urmate de giugiuleili şi iertări. Au devenit un fapt banal, când accidente, când aşteptări.
O să ziceţi că iau lucrurile prea superficial. Vă asigur că nu e aşa. Nu-mi pică bine nici bătăile, nici faptul că am devenit o femeie întreţinută de un bărbat abuziv, care ştie asta şi profită. Dar trebuie să vă mai spun că şi mama a trăit asta. Şi sunt sigură că tata, aşa bătrân cum e acum, la aproape 60 de ani, tot o mai arde câteodată pe mama când nu-i convine ceva. Aşa s-a pomenit din neam la noi în familie.
Când eram mai mică o întrebam pe mama de ce acceptă. Mi-a spus că aşa ştie de la mamaie, că bărbatul e cel care comandă şi are dreptate în casă. Şi că femeia trebuie bătută câteodată, chiar fără motiv aparent, că sigur face ea ceva ca să merite. Când femeia vrea să-l influenţeze pe bărbat „are metodele ei”, zicea mama. Atunci n-o înţelegeam şi ziceam că eu n-o să accept niciodată aşa ceva.
Uite că acum accept, pentru că, surprinzător, mă leagă de el sentimente şi situaţii din care sunt incapabilă să ies şi să fug. Nu sunt atât de puternică.
Nu am o meserie, nu am unde să mă duc cu copiii, dacă mi-aş propune să plec, şi chiar nu ştiu dacă aş putea trăi fără el. Accentele astea violente nu le are tot timpul, iar atunci când nu bea e un bărbat minunat. Acum, după cinci ani de căsnicie, şi doi copii împreună, încă mă simt atrasă de el. Credeţi-mă că nici eu nu-mi explic cum e posibil aşa ceva, să poţi iubi în continuare o brută. Pentru că atunci când bea şi mă bate e o brută, nu mai e el. Dar apoi redevine omul normal, bărbatul de care m-am îndrăgostit, şi îmi face mici cadouri, şi ştie să mă şi mângâie aşa cum numai el m-a iubit vreodată. Şi atunci uit totul, iert totul, şi corpul meu mă trădează, chiar dacă aş vrea să fiu mai orgolioasă şi să nu cedez, şi îi cad iar în braţe.
Nu ştiu dacă sunt eu defectă sau e ceva între noi mai puternic chiar şi decât bătaia şi bunul simţ, care ar trebui să mă facă să fug mâncând pământul. Dar e cert că nu sunt capabilă să-l părăsesc. Iar el ştie foarte bine asta.
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redacţie@eva.ro.
© Copyright:
Poveste adevărată: Mă bate, dar şi tata o bătea pe mama!
Suntem căsătoriţi de cinci ani. A fost frumos, iubire ca-n filme, dor nebun, răpire de la tata care nu m-ar fi vrut măritată cu el niciodată şi în final mutat la casa noastră şi făcut un copil.
Comentarii (22)
Nu e bine pt copii tai sa aiba astfel de amintiri.
daca noi continuam sa acceptam aceste lucruri si ei isi permit sa faca asta in continuare...iar astia care sunt salbatici sa ajunga sa fie singuri ca nu se mai apropie nimeni de ei...eu am fos casatorita si l am pus pe fostul sa jure ca nu ma va lovi si cu prima palma eu voi pleca.dupa 2 ani mi a dat prima palma si va jur ca am plecat.mi am refacut viata iar el a ramas in loc nu are niciun rost acum, e vai de capul lui. eu n am servici sunt inca la facultate si mai am si un baietel si nu mi a fost frica sa ma despart de el...si familia mea m a ajutat ff mult si cred ca nu exista parinti care sa nu si primeasca fata acasa daca e maltratata in casnicie....asa ca decat cu bomba in casa mai bn singura si linistita pt ca nu banii fac totul pe lumea asta ...nu e capat de lume un divort ,e intradevar dureros dar ca sa fim fericiti trebuie sa fim egoisti si sa facem ce vrem.eu cred ca libertatea e cel mai de pret lucru al unei fiinte ,este o arma ...fiecare e liber sa faca ce vrea , nu suntem sclavii nimanui...COPILASII TAI NU AU NICIO VINA.OFERA LE SANSA SA AIBE O COPILARIE FERICITA SI NU UNA TRAUMATIZATA. OR SA ITI REPROSEZE LA UN MOMENT DAT IAR TU O SA SPUI CA PT EI AI FACUT ASTA IAR EI OR SA TE CONDAMNE CA LE AI DISTRUS COPILARIA. NU O SA ITI MULTUMEASCA CI OR SA TE URASCA. ATATA VREME CAT TU TE PREOCUPI CA TE BATE SOTUL DE EI SARACII NICI NU MAI AI CHEF...EU ZIC CA ar trebui sa te gandesti sa ti fie bine ca sa poti sa le oferi lor un viitor stralucit.noi femeile suntem atat de puternice....putem face orice , putem muta muntii....ei daca ar fii maltratati sigur n ar rezista.te asigur ca daca iti iei propria viata in maini o sa iti fie mai bine..bataia nu e iubire ...nu e afectiune. chiar nu iti doresti sa fii o femeie fericita alaturi de un barbat care sa te merite ??? nu te mai subestima si reda ti personalitatea .iesi la iveala , fii femeie !!!!DOAMNE AJUTA!
daca noi continuam sa acceptam aceste lucruri si ei isi permit sa faca asta in continuare...iar astia care sunt salbatici sa ajunga sa fie singuri ca nu se mai apropie nimeni de ei...eu am fos casatorita si l am pus pe fostul sa jure ca nu ma va lovi si cu prima palma eu voi pleca.dupa 2 ani mi a dat prima palma si va jur ca am plecat.mi am refacut viata iar el a ramas in loc nu are niciun rost acum, e vai de capul lui. eu n am servici sunt inca la facultate si mai am si un baietel si nu mi a fost frica sa ma despart de el...si familia mea m a ajutat ff mult si cred ca nu exista parinti care sa nu si primeasca fata acasa daca e maltratata in casnicie....asa ca decat cu bomba in casa mai bn singura si linistita pt ca nu banii fac totul pe lumea asta ...nu e capat de lume un divort ,e intradevar dureros dar ca sa fim fericiti trebuie sa fim egoisti si sa facem ce vrem.eu cred ca libertatea e cel mai de pret lucru al unei fiinte ,este o arma ...fiecare e liber sa faca ce vrea , nu suntem sclavii nimanui...COPILASII TAI NU AU NICIO VINA.OFERA LE SANSA SA AIBE O COPILARIE FERICITA SI NU UNA TRAUMATIZATA. OR SA ITI REPROSEZE LA UN MOMENT DAT IAR TU O SA SPUI CA PT EI AI FACUT ASTA IAR EI OR SA TE CONDAMNE CA LE AI DISTRUS COPILARIA. NU O SA ITI MULTUMEASCA CI OR SA TE URASCA. ATATA VREME CAT TU TE PREOCUPI CA TE BATE SOTUL DE EI SARACII NICI NU MAI AI CHEF...EU ZIC CA ar trebui sa te gandesti sa ti fie bine ca sa poti sa le oferi lor un viitor stralucit.noi femeile suntem atat de puternice....putem face orice , putem muta muntii....ei daca ar fii maltratati sigur n ar rezista.te asigur ca daca iti iei propria viata in maini o sa iti fie mai bine..bataia nu e iubire ...nu e afectiune. chiar nu iti doresti sa fii o femeie fericita alaturi de un barbat care sa te merite ??? nu te mai subestima si reda ti personalitatea .iesi la iveala , fii femeie !!!!DOAMNE AJUTA!
Ma inclin in fata celor spuse de tine! cu toate ca uneori suntem predispusi sa judecam pe ceilalti in necunostinta de cauza!
Stiu bine prin ce trece pers care a scris articolul, sunt deacord si cu unele comentarii dar pot sa spun un singur lucru...ca mama nuti lasa copii sa traiasca astfel de chinuri sa suporte certuri urlete sau chiar batai...eu cu asta am copilarit si am traume de atunci prietenul mai cand bea o singura bere si se simte e suficient cat sa ma inspaimante sa ma faca uneori sa plang si sa tremur chiar daca nu ar da in mine niciodata trebuie sa cunoastem o pers. foarte bn inainte de a trece la o casnicie si un copil si daca am gresit stiu ca e mult prea tarziu sa repari gresala e groaznic, dar sa nu lasam sa se intample asta copiilor nostrii totus....regret ca exista astfel de situatii...
eu una asa as face. Dar ce el are trei amini si eu doar una. L as plesni si eu de nu s ar vedea. Suntem casatoriti de 4 ani dar locuim impreuna de 7. Ne certam si noi destul de aprig, ridicam tonul dar atat. Am si discutat, daca s ar pune problema de cafteala, i as intoarce o cu siguranta! Partea buna este ca si eu lucrez si nu depind financiar de el.
Vreau sa spun din start ca fiecare avem exact viata pe care suntem educati s-o avem. Si cand zic educatie nu ma refer doar la invatatura de la parinti, la gradul de cultura, ci ma refer la capacitatea fiecaruia de a face alegeri, de a avea discernamant. Ceea ce multora ne lipseste - fie ca suntem barbati sau femei. Nu cred ca cineva e in masura sa te sfatuiasca daca e bine sau nu ce faci sau ce ai facut. Dar daca ai facut alegerea de a te casatori si de a face un copil, ai vazut ca viata ta nu e tocmai roz, ca asa cum spui iti lipseste curajul si puterea de a fi independenta, si ai vazut ca barbatul langa care traiesti nu e neaparat Fat frumos ce lupta cu balaurii, NU INTELEG, cum de a venit si al doilea copil???!! Unde e discernamantul, unde e mintea, fratilor, in toata treaba asta??!! Stiu ca sunt multe lucrurile care ne influenteaza viata, fara ca noi sa avem vreo putere ( desi, din nou, spun ca totul tine de niste alegeri pe care NOI le facem), dar, ....de ce nu luam atitudine si nu ne gandim de doua ori macar atunci cand putem face ceva??!! Stiti de ce? Pentru ca pur si simplu suntem prea lenesi si prea comozi sa gandim. Atata tot.
Dina punctul meu de vedere:renunta ,o asfel de relatie nu-si are rostu,deja tot traaind in conditiile astea la un moment dat va ve'ti ura,detesta ne mai gasind nmc nou,certurile,bataile si toate cele rele se vor inmulti,iar motivul principal find copii....sau totul doar o opsesie pt persoana lui,dar sa sti k astea nu sunt motive,in conditiile astea nu se traieste,bunicca avea mentalitatea invechita si ea credea k primu sot e si ultimu si tot ea credea k asa e dat de la D-zeu k femeia sa suporte magariile barbatului,si tot ea credea k fara el copii nuse vor mai face mai. Nimic nu e adv! Dak ai tarie si mandrie treci peste toate ,pe langa cele doua trb sa ai forta,sa te duca mintea sa te dascurci cu cei doi copi si vei vedea k dak chiar rei cu adv vei putea realiza si veai avea si o viata linistita fara scandal si batai chear dak te vei lupta mai mult pt intretinerea ta si a celor 2 copii ai tai dar macar poti duce o viata linistita si de ce nu poat vei intalni si pe alt cineva care sa te aprecieze la adv ta valoare! Recunosc si eu am avut o rel de 2 ani si cv cu o pers la fel de agresiva,dar pana la urma am realizat k nu ajung nicaieri,iar langa el sigur nu-mi era bine,el fara sa locuim inpreuna si fara sa avem copii(practic nimic nu ne lega)avea un comportament oribil care din iubire a dat in opsesie,am avut mom in care si eu credeam k indiferent de ce imi face tot el e cel ales dar uite k nu a fost asa si chear dupa aceasta relatie ingrozitoare amtrecut cu greu peste ,dar am trecut iar dupa o buna perioada in care nu vream sa ma mai inplic intr-o rel ,a aparut persoana cu un caracter si un suflet pe care nici-o data nu credeam k il voi intalni asa k nu mai sta pe ganduri ! in mai rau se va schimba dar in mai bine nu!
: Buna! Mi-am tot cautat un job pe internet si cred ca am gasit cea mai simpla si banoasa metoda. Tot ce trebuie sa faci e sa trimiti cateva e-mailuri pe zi si poti castiga lejer 100 de euro pe saptamana, lucrand doar 2-3 ore pe zi. Cauti un job la domiciliu sau pur si simplu vrei sa iti suplimentezi veniturile? Iti ofer un job pe care poti sa il practici de la calculatorul tau, de acasa, fara prea mare efort. Nu ai nevoie decat de un calculator conectat la Internet si un minim de cunostinte legate de accesarea site-urilor on-line. Pentru informatii suplimentare, trimite un e-mail cu subiectul "INFO" pe adresa mateinicoleta.1406@yahoo.com
nu sint o persona sa i judec pe alti dar eu una nu as suporta asa ceva sa ma bata cred ca cind ar ridica mina la mine primul lucru ce las avea linga mine ias tage si eu una sfatul meu este lasal si gindestete la copii nu la tine si rogate lui d-ezeu sa mergi mai departe ca asfel asa nu le dai o educatie buna la copii
esti masochista
Am citit tot ce s-a scris si nu cred ca e normal sa o judecam pe aceasta femeie asa dur .E foarte simplu sa aruncam cu noroi in ea , ca nu a invatat ca nu e calificata , dar vati gandit ca in Romania sunt sute de femei batute si maltratate si provin din toate clasele sociale ,mentalitate pur romaneasca , primita din mosi stramosi , ca daca ai unul sau mai multi copii sa nu te desparti sa stai sa suferi pentru copii sa aiba si tata si mama.Referitor la munca unde sa iti gasesti in Romania , cu studiile terminate si te iau in ras, hai sa fim seriosi , de asta am ajuns sa fim sclavi prin toate tarile vecine ,
pt. ade: deci casnicia ta e bazata pe amenintari... bun asa :)
fetelor sa va dau un sfat,cum il educi asa il ai.Eu sunt casatorita de 3 ani cu cun barbat cu 2 ani mai mic k mn,si inainte de mn a avut multe relatii cu alte femei,pe care toata lumea imi spunea k obisnuia sa le mai altoiasca nu stiu din ce motive.Mie in 3 ani nu mi-a dat o palma,ne certam la cutite uneori,dar niciodata nu ajungem la bataie,pleaca si ma lasa sa urlu.Si stiti de ce?Pt k i-am zis k dak vreodata ridica mana la mn il sufoc in somn cu perna k mie nu mi-e mila de nimeni knd e vb de mn.Dar stiu si ca ma iubeste foarte mult,pt k are acasa tot ce ii trebuie,si vine de drag acasa,si credeti-ma nu sunt vreo perfectionista,nu dau fuga la bucatarie sa gatesc dak nu am kef(dar asta e rar),doar pt k vine el de la munk,sa fac de frica lui k vine nervos,fac doar dak vreau,dak nu ii convine mananca in oras,si gata,fara cearta,fara scandal
Handicapata*,ma scuzati !
Daca tu ai fi mama mea,as pleca de acasa,decat sa am un model de urmat in viata una ca tine ! Sa-ti lasi copiii sa vada cum te bate? Sa vada violenta? Sa invete si ei asa ceva? Ma femeie,tu ai ceva la cap ? Eu sunt un foarte bun exemplu pentru ca toata copilaria pana in prezent m-a urmarit acest comportament de alcoolic al tatalui meu si crede-ma,ramai traumatizat ! Nu te gandesti ca acei copii vor creste si te vor privi cu dispret pentru ca nu ai avut curajul sa fii puternica? Nu poti sa muncesti? Da' esti hancidapata? N-ai maini?N-ai picioare? Care-i faza? Sincer,GET A LIFE !!!!!
si nu spune ca nu ai avut bani de facultate...meseria mea(profesor) mi-a dat acces la tot felul de clase sociale si vreau sa zic faaptul ca am cunoscut zeci de tineri de la casa de copii care au facut facultate sau parinti fara posibilitati materiale dar care s-au chinuit cum au putut si pana la urma copiii lor au ajuns si directori de banca. numai ca unde nu exista dorinta si bunavointa....macar tu sa te trezesti in al 12-lea ceas si sa faci tot posibilul sa ii tii pe copiii tai la scoala. nu ii condamna si pe ei ca nu au nici o vina.
apropo, ionelala. nu bautura e cauza. caracterul amandurora e cauza. si eu sunt barbat dar nu beau niciodata(nu vad in alcool nici o satisfactie). si tatal meu avea obiceiul mai demult sa mai bea(acum s-a lasat din proprie initiativa, nu la indemnurile nimanui) dar nu era violent niciodata cu nimeni. nici eu nu sunt violent cu nimeni in general. asta tine de cum am zis de caracter si de educatia primita. in cazul lor, educatia educatia e ZERO. ii e greu sa il paraseasca din cauza lipsei unui loc de munca, a unei calificari, lucru care ii da o cumplita nesiguranta si o dependenta fata de el. ce sa-i faci, trebuie sa existe si oameni de teapa lor, nu numai academicieni. mai grav e faptul ca, in curand vin alegerile si ei au drept de vot....
:))) iti meriti soarta. daca aveai o meserie nu trebuia sa suporti lucrurile astea acum. ce sa-i faci daca nu ti-a placut cartea... sa tre gandesti acum la copii, sa nu ii condamni si pe ei la o viata ratata ca si a ta.
Incearca sa faci ceva astfel incat sa renunte macar putin la bautura..Poate in acest fel pentru tine va fi inceputul sfarsitului..Rezolva exact ceea ce produce tot necazul tau:bautura!
Poate tu nu iubesti si nu sti ce e iubirea adevarata
Din pacate, multe femei din Romania fac treaba asta: sa ramana cu barbatii care le bat. Treaba cu "bataie e parte din familie, pentru ca si mama si bunica au suportat" nu prea mai tine in zilele noastre. Lumea e atat de emancipata, incat relatiile se destrama si fara motiv, asa din plictiseala. Nu mai avem valori, si asta din cauza ca femeile au vrut neaparat sa fie egale barbatilor. Din egalitatea femeilor si barbatilor, tot femeile ies in pierdere. Trebuie sa tina un camin in spinare, copii si sa mai si mearga la munca. Si a fi casnica e o munca, o dedicare pentru a face dintr-un copil un adult ambitios si plin de virtuti. Oricum, problema este ca femeile abuzate se victimizeaza si mai tare crezand ca este vina lor ca sotul are probleme la serviciu si vine nervos acasa. Exista asociatii non-guvernamentale care se ocupa de astfel de cazuri, iar in cazurile grave ofera adapost si consiliere. Femeile trebuie sa invete sa aleaga dragostea, dar nu cea pe fuga. Trebuie sa cunosti omul cu care vrei sa faci ceva in viata. Insa, si cine se-aseamana se-aduna...
Posteaza comentariu