Cea mai frumoasă zi din viaţa mea a fost când soţia mea l-a născut pe fiul nostru. Am crezut atunci că sunt un om împlinit şi că nimic din ceea ce există în lume nu îmi va putea distruge universul perfect în care trăiam. Aveam 30 de ani, o carieră promiţătoare într-o bancă importantă, o soţie frumoasă şi un copil care să ne ducă familia mai departe. Sincer, nici măcar un alt copil nu mi-aş mai fi dorit atunci.
Totul a început să se schimbe în ziua aceea de mai, când primăvara bucureşteană făcea să clocotească sângele în noi, iar în casa noastră a intrat pentru prima dată Ioana, sora mai mică a soţiei mele. Ea fusese timp de trei ani la studii în străinătate, avea 25 de ani şi cel mai roşu şi sexy păr pe care-l văzusem vreodată la o femeie. Nu o cunoscusem până atunci pentru că de fiecare dată se întâmpla ceva care ne ţinea, inexplicabil, departe. Privind acum în urmă îmi dau seama că probabil destinul n-ar fi vrut ca noi să ne întâlnim, poate.
Ioana era ceea ce pe la români se cheamă oaia neagră a familiei. Nu e o inadaptată, dimpotrivă, are o minte strălucită, o frumuseţe aparte, dar şi o mare doză de răzvrătire împotriva sistemului şi a cutumelor. Mama ei a renunţat demult s-o mai domesticească, iar acest rol a început, treptat, să şi-l asume soţia mea, Maria, care probabil considera că orice femeie ajunsă la casa ei e datoare s-o ajute pe alta mai tânără să ia calea cea bună. Aşa se face că de fiecare dată când Ioana mai ateriza prin ţară şi se întâlnea cu Maria, ieşeau scântei. Maria ţinea neapărat s-o căpătuiască cu vreunul din amicii sau colegii ei. Ioana a flirtat de-a lungul timpului cu mulţi din e, dar spre exasperarea Mariei nu a vrut să se „combine” cu niciunul.
La 25 de ani, fără job, cu studiile abia terminate afară şi cu un spirit artistic şi critic, Ioana apărea în ochii Mariei ca o pungă cu făină vărsată în mijlocul bucătăriei după ce tocmai ai terminat curăţenia generală. Nu ştii cum s-o aduni mai repede ca să nu te faci de râs. Iar pentru Maria simţul ridicolului în societate şi ordinea din casă erau două lucruri indispensabile.
În primăvara aceea, când am cunoscut-o pe Ioana, Maria îi aranjase o întâlnire oarbă cu unul dintre colegii ei de job, în ceea ce se numea ieşire la iarbă verde în familie. Îmi voi aminti până la moarte probabil rochia verde intens cu care venise îmbrăcată, contrastul puternic cu părul ei roşu şi cu buzele-i cărnoase pe care le deschidea uşor într-un zâmbet ironic la adresa oricărui lucru spus de sora ei. Ioana părea că ne persiflează pe toţi de fapt, cu ochii ei verzi, veşnic zâmbitori. M-am îndrăgostit de ea în secunda în care i-am strâns mâna.
Aranjamentul Mariei a funcţionat neaşteptat. Nici ei nu-i venea să creadă că între Ioana şi Dan, colegul Mariei, s-a înfiripat aşa un flirt plăcut. Era evident pentru toată lumea de la petrecerea aia că cei doi se plac, singurul care simţea un jungi de gelozie eram, inexplicabil, eu, care abia o cunoscusem pe Ioana şi aveam pretenţia posesivă să fie acolo pentru mine.
La nici o lună de la întâlnirea asta Ioana a anunţat-o pe Maria că se logodeşte cu Dan. Maria era încântată, eu m-am enervat. Nu pricepeam ce văzuse la el. Mi se părea un tip şters. Maria a organizat imediat o petrecere de logodnă pentru cei doi şi acee a fost ziua în care am sărutat-o prima dată pe Ioana. Buzele acelea nu puteau fi ale lui Dan, în niciun caz, iar reacţia ei, atunci când am intrat peste ea în baie, mi-a arătat că şi ea gândea la fel.
De atunci relaţia noastră a început să ne guverneze vieţile. Eu i-am cerut să renunţe la Dan, ea nu mi-a cerut niciodată nimic. Doar mi-a dăruit. Timp, dragoste, căldură, şi o fiică. Şi-a închiriat un apartament în capătul opus al oraşului faţă de zona în care stăteam noi. Ne întâlneam acolo aproape zilnic. Ea avea un program flexibil, de artistă, eu îmi rupeam tot mai des timp din programul de la bancă, şi dădeam fuga la apartament. Au fost doi ani minunaţi petrecuţi în felul ăsta. Nici prin cap nu-mi trecea să renunţ la ea.
Când m-a anunţat că e însărcinată a fost pentru prima dată când mi-am pus problema viitorului. Ce se va întâmpla cu relaţia noastră, dar mai ales cu copilul nostru? Nu o văd pe Ioana mai prejos de Maria, deşi nu aş renunţa la niciuna dintre ele. De asemenea nu văd de ce l-aş trata pe fiul meu ca pe un copil legitim, când fiica noastră, a mea şi a Ioanei, este la fel de legitimă în ochii noştri. Am conceput-o cu dragoste, nu are nevoie de niciun act care să demonstreze asta.
Ioana a decis să plece în Austria, când sarcina a început să se vadă, ca să mă exonereze pe mine de orice eventuală bănuială în ochii familiei. Şi-a asumat rolul de mamă singură cu un copil din flori în faţa familiei şi a încasat singură dispreţul Mariei, care pentru această „ofensă” adusă familiei nu putea să o ierte. Eu mă simţeam ca ultimul gunoi. Dar nu aveam puterea să recunosc nimic. Ioana nu-mi cerea nimic.
Au urmat alţi doi ani, timp în care aveam două familii: cea oficială, în care pozam în familist convins alături de Maria şi fiul meu. Şi cea nelegitimă, dar în care pozam în acelaşi familist convins, în ochii vecinilor din cartierul în care locuia Ioana cu fiica noastră. Acolo pozam şi în bărbatul cu un job solicitant, care-l ţinea mult departe de casă.
Soacra mea a fost prima care a descoperit situaţia. Ca orice mamă nu şi-a putut lăsa fiica rebelă să se chinuie singură cu un copil, aşa că venea destul de des pe la ea. Într-una din aceste vizite m-a surprins acolo. Iniţial am încercat să-i spun că o ajut pe Ioana, pe furiş, fără să ştie Maria, dar era o femeie suficient de bătrână şi umblată ca să priceapă în final al cui era copilul Ioanei. A fost şocată. Mă aşteptam să-i spună Mariei, dar nu a avut nici ea curajul să-i strice şi celeilalte fete viaţa.
O vreme am trăit toţi în situaţia asta imposibilă. Soacra mea tot încerca să ne facă să ne despărţim. Inventa lucruri ireale despre noi, ca să ne discrediteze, să ne dezbine. Ioanei i-a spus într-o zi că Maria e din nou însărcinată, ceea ce nu era real. Mie mi-a spus că Ioana se vede şi cu un alt bărbat în acelaşi timp cu mine. Apoi a încercat să o facă pe Ioana să aibă remuşcări că îi fură bărbatul surorii ei. Nu a funcţionat nimic, dar începea să mi se pară şi mie evident că lucrurile nu puteau să dureze aşa la nesfârşit.
Cum câteva luni Maria a venit de la serviciu şi m-a întrebat direct dacă am o aventură cu Ioana. Părea că Dan, fostul logodnic al Ioanei, ne-a văzut în câteva rânduri în parc cu fetiţa şi a înţeles cum stau lucruruile. Nu a ratat ocazia să-i spună Mariei. Nici eu nu am mai putut să neg. A fost o experienţă traumatizantă, dezvăluirea, dar în mod ciudat mă simţeam bine. Parcă mi se luase o povară de pe umeri. De data asta puteam să nu mă mai ascund.
Lucrurile nu sunt nici pe departe rezolvate. Maria a trecut de la faza "divorţăm şi îţi interzic să-ţi mai vezi copilul”, la faza „ în ochii lui Dumnezeu eşti al meu şi nu permit să mi te ia nici măcar sora mea". Sunt descumpănit pentru nici eu nu vreau să renunţa la căsnicia mea. O iubesc încă pe Maria. Dar şi Ioana îmi aprinde inima şi îmi face viaţa să pulseze în vene. Sunt două femei atât de diferite, fără de care nu pot trăi. Iar fără cei doi copii ai mei nici atât. Încă visez la ziua aceea în care şi cele două surori se vor împăca şi vom sta fericiţi în jurul aceleiaşi mese, cu femeile pe care le iubesc şi cu copiii mei.
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese
în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de
cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost
schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă
rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi
exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.
© Copyright:
Poveste adevărată: "Îmi iubesc şi soţia şi cumnata"
Cea mai frumoasă zi din viaţa mea a fost când soţia mea l-a născut pe fiul nostru. Am crezut atunci că sunt un om împlinit şi că nimic din ceea ce există în lume nu îmi va putea distruge universul perfect în care trăiam.
Comentarii (19)
Este foarte greu , credeti-ma , si eu ma confrunt cu aceeasi problema , cu diferenta , ca eu nu am spus nimanui acest lucru .Din acest motiv , imi este foarte greu, deoarece, tinand in mine aceasta problema ,ma consum enorm pe interior .Nu vreau sa ma judecati , dar sa stiti ca este foarte greu sa iubesti 2 femei , sotia , respectiv cumnata . Nu stiu cum sa scap de aceasta obsesie legata de sora sotiei mele. Exact ca si in cazul povestit , sunt 2 firi diametral opuse , si poate si acest lucru , m-a facut sa ma indragostesc de sora sotiei mele , dar nu am spus nimanui acest lucru , si nici nu cred ca-l voi spune vreodata , numai ca nu stiu unde o sa ajung cu psihicul.Este un sentiment , care s-a instaurat impotriva voiintei mele . NU sunt ipocrit , nu-mi place prefacatoria , dar chiar nu stiu cum sa rezolv situatia aceasta . Daca puteti sa ma ajutati cu un sfat , o parere , v-as fi recunoscator .
Este o relatie poligama acceptata in anumite societati ,permisa de religie si supusa unor reguli care tin de statutul social al barbatului,personal consider ca in acest caz, femeia este un obiect fara continut cumparata ca pe un animal de lux si folosita dupa placul barbatului In societatea moderna ,emanciparea femeii este o realitate ,s-a interzis poligamia ,liberul arbitru fiind cel care sta la alegerea tipului de relatie, unele sunt certificate oficial de stat altele nu.Intr-o societate civica democratica exista o regula, sa nu deranjezi pe cei care fac parte din arealul in care convetium In cazul povestit de Ramona Ilie,este o relatie acceptata de cei in cauza,nu poate fi legala, dar nici nu este interzisa,respecta regulile de comportament civic si social Concluzia este ca prejudecatile ne fac sa fim critici ,este un drept al fiecarui om de a avea o opinie pe care nu o condamn dar cred ca ar trebui sa ne uitam mai atent in curtea noastra . Sa nu se inteleaga ca sunt o adepta a poligamiei,respect morala crestina, iubesc un singur barbat si cer ca si eu sa fiu iubita., nu pe procente, chiar daca sunt impartite cu sora mea
Cat cinism si cata ipocrizie se ascunde in aceasta fiinta deplorabila ce'' viseaza la clipa in care cele 2 surori vor lua masa linistite alaturi de copiii procreati cu acelasi barbat''.De consemnat ca nici in telenovele nu gasesti asemenea scena ce sa mai vb de viata reala!!!!!!!!!!! Daca povestea este adevarata atunci putem spune ca ''viata bate filmul...''!!!!!!!!!!!!
esti un om prost si indecis
Pare o telenovela dar ma abtin sa judec ptr ca uneori traim experiente de viata care nu au nici justificari,nici explicatii! M-am maritat din dragoste cu alesul inimii mele dupa aproape 6 ani de prietenie si credeam ca stiu totul despre el si familia lui.Nu credeam vreodata ca o sa ajung la divort la nici macar doi ani dupa nunta.Am dat ptr aceasta relatie si sufletul din mine credeti-ma dar nu a fost sa fie,sotul meu ma insela,ma mintea,ma umilea iar eu plangeam si sufeream in tacere pt ca si lacrimile mele amare erau motiv de dispret pt el eram satula de el ca si cand as fi fost maritata de 30 de ani. Pana la urma mi-am luat inima in dinti si am divortat,lucru la care nu se astepta deloc,a ramas socat,fara cuvinte...de la divort nu ne-am mai vazut niciodata si au trecut 15 ani si nici copilului nu ia dat nimic,avem un baiat impreuna care nu are habar cum arata taica-sau,avea doar cateva luni cand am decis divortul...trec peste tot ce-am tras intre timp,mi-am facut un motto al meu despre viata in general...libertatea are pretul ei dar uneori merita toti banii...de curand m-am intalnit cu un fost coleg de scoala. Pe vremea cand eram colegi ma curta in felul lui dar nu am dat mare importanta,ptr ca nu era singurul,intre fete,baieti ne cosideram amici ne intalneam dupa ore,mergeam la cinema impreuna,la cofetarie,la plimbari prin parc,era totul copilaresc specific varstei de adolescent de acum vreo 20 de ani...doamne ce-au mai trecut anii! Da au trecut anii dar nu m-am lasat invinsa de trecut,am muncit mult sa pot face fata exigentelor dar am reusit,si cu toate ca am trecut prin multe incercari arat foarte bine la cei 37 de ani ai mei...intalnirea cu colegul meu a fost un sir lung de amintiri frumoase dar si a unui numar mare de destainuiri personale care m-au lasat muta,mi-a declarat in fata ca ma iubit dintotdeauna,ca sa gandit toata viata lui la mine si sa intrebat mereu cum ar fi fost daca eu eram sotia lui si asa mai departe...este insurat si are doi copii,n-as putea sa-i cer niciodata sa renunte la familia lui,ne intalnim rar,foarte rar,o data la doi ani,din motive de distanta ,eu locuiesc si muncesc in italia,mai comunicam prin sms,sa ne spunem cat ne iubim si cat am vrea sa fim unul langa altul...cand ne intalnim intai plangem ca n-am fost in stare sa ne explicam sentimentele la vremea potrivita,ca aveam pe alesul inimii mele sub nas si n-am stiut sa-l recunosc,apoi ne iubim ca doi nebuni,parca sa recuperam timpul care a trecut.....ma simt un pic vinovata fata de sotia lui dar poate dormi linistita ca niciodata n-o sa-i cer sa o lase ptr mine!
morala povestii e in felu urmator si asta e valabil pt ambele sexe : in viata trebuie sa gusti din toate , ai nevoie de siguranta in aceeasi masura in care ai nevoie de aventura dar partea frumoasa este ca poti avea ambele lucruri cu o singura persoana , el se simte atras de doua caractere diferete pe care le-ar dori intr-o singura persoana , de aici rezulta ca independenta ne atrage si siguranta ne ofera confortul necesar iar cand le avem pe amandoua am gasit persoana potrivita , povestea mi se pare reala pt ca multi barbati printre care si eu sunt exact ca tipul de mai sus , nu in situatia lui , ci in lucrurile pe care le dorim de la o femeie , ne dorim siguranta dar si in acelasi timp sa ne faca sa le vanam , sa ne trezeasca acel dram de nesiguranta si sa ne motiveze sa luptam dar numai o femeie adevarata poate sa faca lucrurile astea , nu oricine.
In momentul in care ai vazut ca te indragostesti de sora ei ar fi trebuit sa-ti impui ca nu e corect sa iubesti doua femei!!!daca se indragostea sotia ta de fratele tau???hmm...nu ar fi fost ok,nu???
sa construiesti e cel mai greu lucru, sa iubesti e dumnezeiesc...... sa distrugi e cel mai injositor si urat lucru e antiviata daca pot spune asa. el a construit, egoist da a construit, a construit cu iubire ceea ce uni nu pot sa construiasca in 10 veti. ii doresc sa vegheze ca un munte intelept. iar de jidecat.......stim cine judeca. eu doar.... ,,mi-am dat cu părerea,,...
Eu sunt convinsa ca este adevarata aceasta poveste. Nu te judec , pentru ca in viata putem ajunge la un moment dat sa facem lucruri pe care le-am urat dintotdeauna si am judecat aspru persoanele care le-au facut. Lucruri de care nu credem vreodata ca suntem in stare sa le facem... si totusi ..le facem fara a exista un " de ce"? Le facem pentru ca aceste lucruri ne fac sa ne simtim extraordinar de bine chiar daca suntem foarte constienti ca ele pot avea urmari neplacute. " NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA" !!! pentru ca suntem umani si prin asta suntem slabi.
te descalific ca fiind un barbat moral pt ca casatorit fiind ai sotie copil si ti-ai batut joc de familia ta care trebuie sa fie pe primul loc in viata ta eu te condamn pt ca intro zi cei doi copii vor intreba cine le este tata si ce le vei spune iar de locuit inpreuna nici gind pt ca tu ai nevoie de un medic pt ca nu gindesti cu capul ai o mare problema
O viata traita in minciuna. Povestea iubirilor lui probabil ar arata altfel daca ar fi scrisa de copii sau de cele doua femei, probabil dependente de el. Nu stiu cata iubire primeste, dar de oferit nu ofera nimic. Probabil frate-sau traieste cu mama lor. ... evident o poveste de dragoste... s-a gandit vreodata la vasectomie, daca tot nu exista nimic in afara propriei lui persoane?
Sunt destule realitati de genul asta. Am crescut fiind vecina unei astfel de familii. El, un urat, traia cu doua surori. Le-a facut amandorura copii. Copii care acum au crescut si el tot cu amandoua traieste. Facand un triaj printre cunostinte, am mai gasit si altii care s-au incurcat cu personaje din familie. Trebuie sa ai principii solide, frate. Nu e o situatie usor de trait. Si sa nu-i judecam, sunt si asa destul de haituiti de ceilalti. Iubirea e tot ce avem mai frumos in lumea asta.
cred ca o situatie de acest gen poate fi foarte complicata, dar, desi este un cliseu, inimii nu ii poti comanda. uneori intram in situatii dificile fara sa ne dam seama de gravitatea faptelor, si, chiar daca la un moment dat realizam greseala enorma in care evident, singuri ne-am bagat, nu avem puterea de a spune "stop" si sa clarificam totul. cred ca le iubesti pe amandoua dar in 2 moduri diferite. pe Maria o iubesti pentru siuranta ce o da casniciei voastre, iar pe sora ei din cauza nonconformismului ce o definea. fiind ele insele doua firi diametral opuse,nu stii sigur ce ti-ar placea mai mult:caracterul stabil al Mariei ori farmecul din jurul Ioanei. totul tine de psihicul tau si de ceea ce te motiveaza in viatza. o familie echilibrata iti poate oferi multe dar parca si o relatie ce nu este privita cu ochi buni de ceilalti iti surade. cu toate acestea, sa iti doresti ca cele doua sa se impace, si sa fiti asa cum erati inainte cred ca este prea mult;pur si simplu nu cred ca veti mai putea sta toti patru la un loc si sa va prefaceti ca nu s-a intamplat nimic. intr-un fel sau altul vei rezolva "dilema " in care te afli, insa nu uita niciodata ca sant doi copii la mijloc.
Deci,incredibila poveste,proasta gandire.Omule,imi pare rau sa-ti spun dar esti ticnit! Cum poti sa spui ca iti doresti sa stati toti la masa impreuna ca o familie fericita!? Ti se pare normal ca ai 'despartit doua surori,ti se pare normal sa traiesti cu amandoua? Sunt SURORI!... Vrei harem?Romania nu`i locul unde se tine haremul`...Daca le''iubesti'' asa mult,desii ma indoiesc,ar trebuii sa te gandesti la binele lor.Hotaraste-te cu care ramai,sau cu niciuna.Le distrugi viitorul,viata,morala..tot!
Ai noroc. Ai doua femei, diferite ca personalitate, care te iubesc si accepta situatia, de ce nu va mutati in aceeasi casa? Visul unui barbat: sa aiba mai multe neveste in acelasi timp si fara prea multe crize. Evident va trebui sa muncesti mai mult, cel putin dublu (la propriu si metaforic) ca sa-ti tii haremul, dar asta e partea a doua. Si mai ales sa nu preferi explicit sau implicit pe o sora in detrimentul celeilalte.
Sa fii sigura ca exista cazuri din astea, poate mai dramatice. Ramona Ilie este editorul, nu poti posta pe site un articol cum l-ai primit in redactie.
Sunt fara cuvinte, dar sunt convinsa ca exista nenumarate cazuri de genul asta in lume. Mi-ar fi foarte usor sa arunc cu pietre in tine si sa imi manifest frustrarea... O sa respect totusi necunoscutul si sper sa am mintea limpede cand voi fi la o rascruce in viata si sa nu distrug viata copiilor mei, pentru ca, ce va iesi dintr-ai tai...sa te fereasca Dumnezeul tau. Sau nu.
Nu cred deloc poveste asta mai si scrie la inceput "de Ramona Ilie, 4 Decembrie " da parca era poveste unui barbat nu?
Mai omule tu esti tampit rau de tot,sau e o telenovele bine gandita.....:((sa-ti scoti prostiile din cap cum ca poate intr-o buna zi ve-ti sta toti la masa impreuna ca si o familie fericita....mannnn
Posteaza comentariu