Mi-e frică de singurătate. Întotdeauna am avut fobia asta, poate din cauza faptului că mama a preferat să mă abandoneze când aveam cinci ani, alegând libertatea în locul unei căsnicii ratate.
Tata m-a crescut cum a ştiut el mai bine, dar se pare că rolul mamei ar fi fost esenţial în definirea relaţiilor mele ulterioare cu lumea. Prin urmare am devenit obsedată, încă din adolescenţă, de a avea o relaţie stabilă. Primul meu prieten a fost un coleg de bancă, apoi au urmat alţii, pe măsură ce creşteam. Nu am pus capăt niciodată unei relaţii. De frică. Întotdeauna am fost cea părăsită. Şi am făcut tot posibilul să mă "cuplez" după scurtă vreme, ca să nu cumva să fiu singură.
Aşa s-a întâmplat că am ales de multe ori greşit până acum. În pripă. Acum am 30 de ani şi sunt într-o oarecare măsură prizoniera unei relaţii ratate. Deşi nu ne leagă mai nimic, stăm împreună din motive egoiste: eu nu vreau să fiu singură, el are nevoie de un paravan pentru familia lui. Sunt incapabilă să iau o decizie, aşa că las viaţa să treacă pe lângă mine.
Tudor este homosexual. De fapt bisexual, dar după trei ani împreună cu mine cred că s-a decis să treacă definitiv în cealaltă tabără. Fizic nu-l mai atrag deloc. Locuim împreună, în ochii lumii suntem un cuplu, dar în realitate nu ne leagă nimic. Pentru liniştea familiei lui, care nu ar accepta niciodată ideea că fiul lor, moştenitorul lor, e homo, Tudor a ales să rămână în cuplul ăsta. Eu m-am revoltat o vreme, la început, când am aflat, dar apoi am ajuns să accept lucrurile aşa cum sunt. Deşi am nevoie de tandreţe, de căldură, de iubire, nu sunt dispusă să risc să trăiesc singură în aşteptarea lor.
Am câteva prietene care sunt singure, şi le văd cât sunt de frustrate din cauza asta, şi cum mă invidiază pentru relaţia mea. Dacă ar şti că totul e de faţadă! În opinia mea, ele sunt mai curajoase decât mine. Mie mi-e şi jenă să recunosc că viaţa mea e o prefăcătorie. Mă afişez cu Tudor, avem o viaţă socială relativ ok, ne înţelegem bine (acum după ce am stabilit că nu mai există atracţie fizică între noi), suntem ca şi o familie, împărţim casa, petrecem sărbătorile împreună, facem concedii atât cât ne permitem, dar nu ne iubim. Dacă ar fi să definesc ce sentimente ne leagă, nu aş putea. Pentru că nu ştiu. În preajma lui mă simt comod ca într-o pereche de papuci de casă. Mi-e groază s-o iau de la capăt cu vânătoarea, cu aşteptarea, cu emoţiile unei noi relaţii. Şi dacă ea, relaţia ideală, n-ar mai veni deloc? Dacă aş ajunge ca prietenele mele, veşnic în aşteptarea lui Mr. Right? Stafidite de vârsta care nu aşteaptă să-ţi găseşti perechea.
Nu sunt o femeie urâtă sau cicălitoare. Probabil că dacă aş „ieşi pe piaţă”, cum spune Tudor, mi-aş găsi pe cineva mai devreme sau mai târziu. Dar mi-e groază de această perspectivă. La vârsta asta nu văd în jur decât bărbaţi însuraţi, sau care-şi înşeală partenerele, dispuşi la "una mică" oricând, chiar dacă au şi copii, tipi blazaţi, trecuţi de prima tinereţe, fără idealuri, fără dorinţe de schimbare, delăsători, înclinaţi spre alcoolism sau pur şi simplu indiferenţi. Probabil că dacă aş găsi un tip pe care să-l admir aş fi dispusă să risc să-l părăsesc pe Tudor. Şi el crede că asta se va întâmpla. Mai degrabă mă vede pe mine părăsindu-l, decât se vede pe el într-o relaţie gay asumată în faţa lumii. S-a obişnuit şi el atât de mult cu stilul ăsta clandestin de viaţă, încât cred că până la urmă asta ne uneşte. Frica de asumarea unor decizii aparent dificile.
Ştiu, oricine ar fi întrebat ce ar alege între singurătate şi o relaţie greşită, ar răspunde că singurătatea. Dar mai gândiţi-vă un pic. Câţi dintre voi domnilor, câte dintre voi doamnelor, nu sunteţi chiar acum într-o asemenea relaţie? Câţi înşelaţi din comoditate, în loc să rupeţi cinstit o relaţie care nu mai merge?
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele
sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor
ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor
au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor
implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă
puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu
cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redacţie@eva.ro.
© Copyright:
Poveste adevărată: "Căsătorită" cu un homosexual
Mi-e frică de singurătate. Întotdeauna am avut fobia asta, poate din cauza faptului că mama a preferat să mă abandoneze când aveam cinci ani, alegând libertatea în locul unei căsnicii ratate. Tata m-a crescut cum a ştiut el mai bine, dar se pare că rolul mamei ar fi fost esenţial în definirea relaţiilor mele ulterioare cu lumea. Prin urmare am devenit obsedată, încă din adolescenţă, de a avea o relaţie stabilă.
Comentarii (16)
Am citit comentariile de mai sus , si toate se refera la acelasi lucru "desparte'te de tudor" , de ce? Daca el ti'a spus ca este gay , a facut'o pentru ati arata ca e sincer cu tine , incearca sa te apropii de el , in fond , persoanele de acest gen sunt singurele care iubesc curat. Apropiete de el si poate va incepe sa tina la tine , si sa ajungeti acolo unde iti doresti , sa fi iubita , pretuita etc.
Ma regasesc in fiecare cuvant din povestea ta :(
Am si eu doi cunoscuti (Claudiu si Alina)care traiesc intr-o astfel de "concesie".E cel mai usor sa dai vina pe slabiciunile tale insa nu-i inteleg pe cei care decid sa ramana in relatii care, afectiv, au apus de mult.
cred ca tudor are dreptate in sensul ca mai degraba il parasesti tu prima gasindu-ti pe altcineva... iar sfaturile primite sunt benefice; sunt precum fructele pe care le culegi pentru a face un compot... deci ajuta la sublinierea increderii in tine... daca ti-as da un sfat, acela ar fi : incearca sa iesi din rutina... incearca lucruri noi pentru tine... desprinde-te usurel de realitatea de acasa, dar nu te arunca intr-o iluzie... nu-i nevoie sa "iesi pe piata", nici sa cauti intens... va veni de la sine, dar mai intai lucreata la increderea in tine, iubeste-te mai mult pe tine si pregateste-te sa-ti acorzi toate sansele din lume...succes
Buna...parerea mea este sa te desparti de el ....sa-ti faci o noua viata unde sa fii iubita ,pretuita etc .
O data ce ti-a marturisit ca e homosexual si nu-i plac femeile in general,inseamna ca nici pe time,despartete de el ,ce mai astepti.
cel mai bine ar fi sa te desparti de el si sa incerci sa iti refaci viata,sa fii fericita si meriti,nu merita sa te sacrifici pentru un barbat care nu te iubeste,esti tanara
Toata lumea te sfatuieste sa TRAIESTI! sunt total de acord cu ei. Dar daca tie-e frica, fa pasi mici. Iesi mai des, cu prietenele tale, simte-te libera ... si cine stie ... poate te indragostesti. Atunci ti se va parea mai usor sa iei decizi de care iti este atat de frica. Succes!
te inteleg perfect, eu cam in acelasi tip de relatie traiesc, numai ca al meu nu e gay, ci doar prefera sa se uite la filme porno dupa care se rezolva singur la baie, intre noi doi nu mai exista viata intima de aproape un an si suntem impreuna de 2, nu mai exista nici macar saruturi ci doar pupici fugitivi......e grea situatia, l-as parasi dar la fel mi-e frica de singuratate......mi-e frica sa o iau din nou de la capat pentru ca nu stiu peste cine as mai da, nici al meu nu era asa de la inceput si nu stiu ce l-a schimbat...... Daca as fi o urata as intelege dar .......asa nu inteleg, numai cand ma vede ca ma apropii de el cand suntem in pat deja intinde mana si ma respinge......raspunsul pentru comportamentul lui este ca ma pedepseste pentru o injuratura spusa la nervi...... E usor sa ma gandesc ca l-as parasi oricand dar e foarte greu de facut in realitate acest pas.....doare .....
Nu-ti refuza fericirea, e scurta.
Crezi ca asta e destinul tau? Crezi ca Dumnezeu nu ti-a rezervat ceva mai bun ? CE E AL TAU E PUS DEOPARTE,restul sunt doar incercari esuate ! Arata ca esti puternica si el e un las ca nu are curajul sa afirme cine e cu adevarat !
traieste-ti viata! Nu se poate sa stai in casa cu un om care nu te iubeste ! Viata este prea frumoasa si prea scurta ca sa o irosim! Te-ai gandit ca pe viitor sa ai un copil? Curaj si la distractie cu tine ca esti tanara!
Din punctul meu de vedere nu este o poveste iesita din comun.Inteleg ca poate iti este greu si nu te-ai vedea intr-o alta relatie...dar gandeste-te ca sunt femei care incearca si la 50 de ani sa-si gaseasca dragostea.Inca esti tanara,ai toate sansele sa-ti gasesti pe cineva cu care sa nu te simti doar comod.Orice fiinta umana simte nevoia de afectiune,de a impartasi anumite trairi si sentimente.Niciodata nu se stie de unde va "rasari" acel barbat.
eu cred ca ar fi mai bine sa-l parasesti pentru ca asa ai putea sa treci mai bine peste intreaga situatie.te vei simti mai libera!si sfatuieste-l si pe sotul tau sa-si accepte situatia chiar daca ii va fi greu la inceput.
problema ta cea mai mare este ca nu ai incredere in tine.incearca si vei reusi! stiu k iti e mai comod sa stagnezi dar trebuie sa si visezi, pentru ca atunci cand o faci, visele se adeveresc.trebuie doar sa crezi, si vei vedea ce implinita te vei simti cand o sa te ingragostesti cu adevarat.dragostea nu poate fi programata.ea vine atunci cand te astepti mai putin.stiu asta pentru ca si eu am patit la fel.ma gandeam k nimeni nu ma poate iubi vreodata si k nu ma voi indragosti, dar se pare ca am cazut si eu in brejele iubirii si acum sunt fericita.cu siguranta si tu vei fi,dar trebuie sa renunti la trecut si sa privesti viitorul cu optimism. in ceea ce priveste barbatii,stai linistita k sunt o gramada. si in plus, nu trebuie sa fie un miliard de barbati singuri si disponibili pentru a avea o relatie cu tine.ai nevoie doar de unul! ai incredere si vei avea o viata faina!:*
cred ca cea mai buna solutie este sa incerci sa "iesi pe piata" in timp ce ai aceasta relatie, daca oricum nu va mai leaga nimic , nu vad care ar fi problema.Poti gasi pe cineva, poti experimenta sa vezi cum merge sau nu merge si in cazul in care nu merge, cauti in continuare, toate astea fara a-l parasi insa pe partenerul tau , si cand iti apare cineva , compatibil cu tine, asta e, mergi cu el.
Posteaza comentariu