Violenta domestica face parte din categoria dramelor tacute, a celor consumate intre peretii casei, indurate si nemarturisite.
Statisticile arata ca numarul femeilor din Romania, agresate de partenerii de viata creste, cu pana la 10 %, in fiecare an. Cresterea este determinata si de faptul ca din ce in ce mai multe femei indraznesc sa rupa tacerea, sa spuna drama prin care trec, si sa ceara ajutor.
Subiectul este dur si delicat in acelasi timp, pentru ca femeile abuzate, in proportie de peste 75%, refuza sa faca publica drama lor. Prefera sa taca, sa indure si sa spere ca abuzurile vor inceta. Statistica spune ca pentru fiecare caz raportat sau descoperit (la spital, de exemplu), exista alte trei cazuri de violenta asupra femeii, care raman necunoscute celor care ar fi capabili sa intervina.
"Stie ea de ce o bati!"
Violenta domestica sau conjugala este un subiect dezbatut. Teoretic, orice femeie stie ca bataia, abuzurile sexuale si verbale, presiunea psihica a partenerului asupra ei, reprezinta descrierea violentei domestice.
O vorba sinistra spune: “Bate femeia de cate ori ai ocazia, chiar daca nu a facut nimic, stie ea de ce o bati!” Intotdeauna afirmatia este facuta de un barbat care a lovit o femeie. Si care va mai lovi!
“Am incasat prima palma de la sotul meu la doua luni dupa ce ne-am cunoscut. Am suferit, dar mi-am spus ca a fost din vina mea. Suntem impreuna de 15 ani. Am uitat numarul reprizelor de bataie pe care le-am primit. De fiecare data au alternat cu perioade bune. Nu a incetat niciodata sa tipe la mine si sa ma loveasca! Imi este rusine de realitatea mea, asa ca nu stie nimeni ce patesc. In public suntem cuplul perfect!”, marturiseste Silvia de 40 de ani.
Portret de agresor
Cei care au analizat fenomenul se bazeaza pe studiile facute de Lenore Walker, primul psihiatru care a descris ceea ce acum specialisti numesc “cercul puterii”, dar care a facut si un prim portret al barbatului care loveste o femeie.
Lenore Walker l-a caracterizat ca pe barbatul violent ca fiind un personaj nesigur pe el, plin de frustari, pe care intelege sa le invinga in familie, unde este "stapanul".
- Este un manipulator, care isi impune punctul de vedere chiar daca nu are dreptate.
- Isi rupe partenera de familia ei, nu socializeaza, nu are prieteni, evita contactul cu lumea exterioara.
- Critica prietenii si familia sotiei. Este un mod de a evita ca cineva sa vada sau sa inteleaga ce se petrece in familia lui. Izolandu-si sotia (femeile agresate nu au prieteni, au relatii superficiale cu familia), reduce riscurile ca aceasta sa poata spune ce pateste.
- Este in general lipsit de abilitati, este superficial, isi construieste greu o cariera, este nemultumit de viata si realizarile lui profesionale. Abuzul fizic este mereu asociat cu abuzul psihologic – care este descris ca un cumul de actiuni psihologice – folosirea amenintarilor si a unor comportamente care produc teama.
- Barbatul tipa sau tace zile intregi refuzand orice comunicare, atitudine tipica, de regula, dupa o repriza de violenta fizica (iar femeia prefera sa nu vorbeasa, pentru a nu face loc unei noi serii de violente).
- Cuvintele si opiniile barbatului distrug imaginea de sine si increderea in sine a femeii.
- El minimalizeaza succesele femeii, ridiculizeaza performantele acesteia, nu stie sa multumeasca, nu stie sa aprecieze.
Lenore Walker sustine ca violenta psihologica este strans legata, dar si premergatoare violentei fizice. Odata ce teama de agresiunea fizica exista, amenintarile sunt suficiente pentru a mentine teama. O descriere amanuntita a imaginii barbatului violent gasesti si aici.
De ce tac femeile?
Legile, campaniile caritabile sau de informare, nu reusesc sa atinga miezul problemei. De ce indura femeile? De ce raman langa un barbat care le-a batut si care va continua sa le bata?
Exista ceea ce se numeste “sindromului femeii batute”, descris in Manualul pentru diagnosticul si statistica tulburarilor mentale, editat de Asociatia Psihiatrilor Americani, publicat in 1981. A mai fost descris un sindrom, consecinta a abuzurilor fizice, psihice si sexulale, denumit sindromul Stockholm, care se refera la un comportament similar cu cel al ostatecilor: femeia stie ca viata ei este in pericol, stie ca nu poate scapa si, in consecinta, refuza sa incerce sa scape.