"Brutal spus, sotul viseaza cu ochii deschisi la colega de la birou... Nu va spune nici sotiei, nici copiilor. Va trai cu fantasma, cu visul sau erotic. Dar aceasta va fi o sursa constanta de tensiune, consecinta a autocenzurii, care va alimenta relatiile din familie. Nu va rupe relatiile cu sotia sa, pentru o noapte cu sexy-colega, pentru ca il opreste cenzura familiei, regulile. O va face insa daca nu va fi prins", explica putin sadic, putin amuzat Hefez Serge.
Comunicarea eficienta presupune si conflicte
Familia ideala presupune o comunicare eficienta. Fara usi trantite, fara crize, fara stres.
In fapt, este doar o viziune feerica. "Conflictul in familie nu este o amenintare, este un fel de supapa, este o cale de autoimunizare, este de fapt o cale de rezolvare si clarificare, chiar a conflictului, dupa care urmeaza o perioada de perfecta si reala armonie. Un conflict tinut in frau de dragul comunicarii fluide se va intoarce impotriva cuplului. Prea mult dialog, atat vreme cat este facut plecand de la principiul 'nu vreau sa te supar, nu vreau sa te stresez' nu duce nicaieri, nu este dialog, este o pacaleala. A spune lucrurilor pe nume, a fi sincer in fata familiei duce inevitabil la conflicte", spune psihologul Anne Pernot-Masson.Pe de alta parte, lipsa de transparenta, sustine Serge Hefez, este obligatorie pentru a face diferenta dintre generatii. "O intimitate verbala totala intre parinti si copiii nu inseamna nici prietenie, nici complicitate. Nu este o relatie normala intre parinti si copiii si nu este in avantajul nimanui”.
Fara amenintari, santaj sau pedeapsa
In teorie, autoritatea nu este o necesitate, copilul intelege si asimileaza usor normele, se supune lor. Accepta singur, fara prea multe explicatii, "interdictiile" veinte din partea parintilor si nu le comenteaza.
Dar orice parinte stie ca teoria este o utopie! Realitatea este, daca nu complet pe dos, atunci oricum diferita. Copiii nu inteleg foarte usor, amenintarile si pedeapsa fiind necesare."Ocolirea manifestarii autoritatii paterne sau materne catre copil nu este deloc o idee buna. Copilul nu creste doar cu aer, soare si mancare, ci si cu reguli, restrictii, autoritate, si invata ca fiecare are rolul si locul sau", spune Anne Pernot-Masson.
"Copiii care au simtit o cat de mica reticenta a parintilor in aplicarea regulilor, vor profita de aceasta. Este o mare greseala pentru un parinte sa impuna o regula sau o pedeapsa si sa revina asupra ei, pentru ca va demonstra copilului ca nu are niciun pic de autoritate si isi va pierde credibilitatea. Daca indulgenta este consecinta dorintei de a pastra 'armonia in familie' situatia va fi speculata de copil, dar in detrimentul lui", noteaza Serge Hefez.
Comentarii (2)
Nu are nevoie de sfaturi deloc...de unde sa mai sape santuri pe cortex si cu asta?
sa dori sa-mi dati un sfat .am mintit si nuam mintit .el stia de unile chesti deci nu am mintit si la sfrsit a reesit ca tot am mintit eu nu inteleg.si ne-am certat .si nu stiu cum sau o forma sa ne impacam pt dorim dar nustim cum sa reusim sa facem aceasta impacare.
Posteaza comentariu