De prea multe ori, in timpul unei relatii de cuplu exista o diferentadramatica intre "inainte" si "acum".
Motto:
"- Supa asta este prea sarata!
- Daca nu-ti place, cauta-ti alta nevasta!"
In situatii extreme, sfatul unui specialist poate rezolva aceasta situatie de criza. Din pacate, in mai toate cuplurile, acel "inainte", moment al primelor intalniri pasionale, al declaratiilor si imbratisarilor tandre, poate deveni un "acum" tensionat sau plictisit, un timp al uzurii si al rutinei casnice.
Pe nesimtite, o relatie romantica se transforma intr-una "reumatica". Este suficient sa ne uitam in jurul nostru si sa vedem in cat de putine cupluri se mai pastreaza dupa trecerea anilor acel farmec autentic al inceputului, acea deschidere reciproca ce reprezinta de fapt chiar sensul lui "a fi impreuna".
Vina se imparte la doi
Cand si de ce apare aceasta prapastie? Este ea inevitabila? Cine este vinovat de inrautatirea relatiei si cum ar putea fi aceasta ameliorata? De cele mai multe ori, se da vina pe celalalt: "Daca veneai la timp de la serviciu, nu-ti mai faceam scandal ca iar stai cu secretara pesteprogram si atunci nu te-ai fi infuriat si n-ai fi strigat la mine sideci n-as fi avut nici un motiv sa-ti trag doua palme, in care caz numi-ai fi aruncat pisica pe fereastra iar eu n-as fi spart televizorultocmai cand meciul era gata sa inceapa!"
Alteori, cei doi conchid impaciuitori: "Nu ne mai intelegem din cauzastresului asta care ne omoara: zece ore la serviciu, un sef imposibil,salariul mic, intretinerea mare etc."
Uneori, in povestea noastra isi fac aparitia si soacrele, niste figuriemblematice pentru conflictele familiale.
Rareori insa cineva recunoaste propria responsabilitate. Orgoliul,nepasarea, lipsa de comunicare fac ca cercul vicios sa selargeasca. Incapatanarea de care ambii parteneri dau dovada in acestesituatii perpetueaza aceleasi scheme de conduita neproductive.
Multi dintre noi refuzam sa recunoastem ca nu mai stim sa comunicam cucelalalt, ca nu stim sa ne rezolvam diverse certuri care, prin acumulare,se pot amplifica pana ajung sa creeze un zid intre noi. In tot acest timp,ambii parteneri se epuizeaza fizic si psihic, cu consecinte negativeasupra vietii sociale si profesionale.
False prejudecati
In asemenea situatii, este recomandata o interventie din exterior. Opinia,larg raspandita, ca lucrurile se vor rezolva de la sine in timp nu facedecat sa inrautateasca lucrurile. O solutie este solicitarea ajutoruluiunui psiholog specializat in consiliere si terapie de cuplu. Adesea,acest pas nu este usor de facut. In primul rand, este greu sa-ti invingipropriile prejudecati sau pe ale altora.
La noi, psihologul este incontinuare asociat cu boala de nervi si spitalul de nebuni. Prea multinu stiu ca in tarile dezvoltate a merge la psiholog este importantpentru sanatatea mintala a oamenilor, o deprindere la fel de obisnuitaca joggingul sau cura de slabire.
O alta bariera psihologica este pudoarea. "A-ti spala rufele murdarein familie" implica excluderea unei terte persoane. In acest caz,poate ar fi bine sa va ganditi ca psihologul poate fi un "detergent"pe care nu l-ati incercat inca.
Teama de schimbare - justificata?
Se intampla uneori ca unul dintre parteneri sa aiba initiativa, in timpce celalalt e neincrezator. De regula, barbatii sunt mai conservatoridin acest punct de vedere. Incercati sa nu cedati dupa prima tentativade a va convinge partenerul. Faceti-l sa priveasca situatia ca pe unposibil joc din care poate iesi cand vrea, numai sa incerce.
Rezistenta la schimbare este un alt obstacol in calea rezolvariisituatiei. Chiar si intr-o relatie foarte proasta, mecanismele deconservare sunt foarte puternice: adesea, oamenii prefera sa indure osituatie insuportabila decat sa se supuna riscului unei schimbari. Relatiaactuala este ceva cu care s-au obisnuit si orice tentativa de modificarea ei provoaca teama.
Comentarii (6)
Sunt casatorita de 11 ani, ne-am iubit ca 2 nebuni,avem un copil minunat,dar de un an si ceva totul s-a schimbat radicaL.L-am lasat sa plece in strainatate si a prins gustul vietii libere.Acum suntem impreuna,dar uneori ma gindesc ca m bine n-am fi,nici macar nu ne m sarutam,doar ne purtam frumos unul cu altul si atit,ca 2 vechi prieteni.El imi repeta mereu ca suntem in criza si ca ii convine relatia asa cum este si nu vrea nimic mai mult,dar ptr mine e asa dureros...Nu stiu cit o sa poata dura asa.
divortul este calea de supravietuire-este foarte greu-nici eu nu l-am putut suporta-sotul meu avind servici banos de citiva ani imi tot da de inteles sa plec din cuib-o sa plec dar deja am 20 de ani de casnicie-nici nu mai imi arde de asa ceva-situatia de criza a inceput acum 11 ani va asigur ca pierdeti vremea de pomana asteptind sa treaca criza-nu trece decit prin divort
Da,se pare ca toate cuplurile trec printr-o situatie de criza mai devreme sau mai tarziu...Important este cum o depasim.Eu n-am decat 17 ani de casnicie si deja a intervenit rutina,plictiseala si monotonia.Parca nimic nu mai merge si serios vorbind la atata indiferenta din partea lui nici eu nu mai fac nimic sa rezolv cumva situatia.Pur si simplu simt ca nu mai am nici o putere si chiar nu-mi mai arde.Asa ca astept sa treaca zilele in speranta ca ceva se va schimba...in bine desigur.Va pup dragele mele!
SOTUL E PLECAT IN STRAINATATE SI AM AVEA POSIBILITATEA SA NE MUTAM CU COPIII(4 LA NUMAR) DAR MIE FRICA MIE.CE ESTE DE FACUT?SA INCERC SAU SA MAI AMAN?ASTEPT UN SFAT
incearca sa discuti intii cu un psiholog .barbatii trec prin situatii in care refuza sa discute ..... incearca orice daca merita!
o tacere de gheata s-a asternut peste casnicia mea, frumoasa 22 de ani si trista si dureroasa de vreun an. nu mai comunicam, nu mai dormim impreuna, nu are nici o explicatie doar stresul cotidian.ne-am iubit mult nu vreau sa-l pierd.nu am cu cine vorbi VREAU AJUTOR DE LA VOI, VA ROG
Posteaza comentariu