Titlul ar putea parea fantastic, iar replica "Asteapta tu sa ai copii si vei vedea..." nu s-ar lasa mult timp asteptata. In realitate insa, lucrurile nu stau chiar asa. Un parinte nu si-ar lovi copilul daca aceasta ar fi o decizie constienta. Dar atunci cand se intampla acest lucru, este o consecinta a pierderii controlului.
Este o procedura traumatizanta in plan psihic (inclusiv pentru parinti), si nu da rezultatele scontate decat pe termen scurt. Sau foarte scurt.
De altminteri, dincolo de latura afectarii copilului in plan emotional (cu urmari cateodata ireversibile), nici un parinte nu si-ar dori sa stie ca micutul sau respecta niste reguli numai pentru ca ii este frica sa nu fie lovit din nou.
Pe langa aceasta, micutul va face mai greu diferenta intre bine si rau, si nu exista nici o garantie ca nu va repeta greseala, ascunzandu-se insa mai bine.
Cu alte cuvinte, un parinte care apeleaza la corectia fizica nu va sti daca micutul il asculta de frica sau pentru ca si-a insusit normele de comportament corecte.Mai presus de orice, un copil trebuie in primul rand respectat - chiar si atunci cand greseste. Iata cateva modalitati la care poti recurge pentru a evita situatiile cand "mana iti pleaca singura".
Fii ferma, dar blanda. Este mult mai probabil ca un copil sa inteleaga mesajul pe care vrei sa i-l transmiti (si, implicit, sa-ti dea ascultare) daca folosesti un ton neutru.
Daca simti ca nu-ti poti controla furia, spune-i pur si simplu: "Sunt prea suparata in acest moment. Vom discuta mai tarziu". Procedand astfel, vei impusca doi iepuri: copilul va intelege ca a gresit grav, din moment ce esti atat de necajita, iar tu vei avea timp sa te calmezi pana atunci.
Invata-l ce are de facut - chiar cu riscul de a repeta de cateva ori. "Nu-mi place faptul ca hainele tale sunt puse una peste alta pe spatarul scaunului. Data viitoare, te rog sa le asezi in dulap. Ce pot face pentru ca tu sa retii acest lucru?". In felul acesta, vei pasa mingea in terenul lui si il vei ajuta sa inteleaga ce inseamna responsabilitatea.
Mentine o atitudine pozitiva. In loc de a spune, pe un ton exasperat: "De cate ori trebuie sa-ti spun sa te speli pe maini inainte de fiecare masa?", spune-i "Du-te si spala-te pe maini, iar dupa aceea poti sa vii la masa". Amenintarile gen "daca nu ma asculti, nu primesti desert" nu isi au locul. Copilul trebuie sa deprinda normele de igiena, si nu de dragul prajiturii.
Explica, nu ameninta. Teroarea nu a fost niciodata de folos, nimanui. In cel mai rau caz, poti sa-i spui ca nu ai de gand sa mai repeti explicatia, ci ai pretentia sa fii ascultata. Insa nu uita sa-i spui de ce.
Numara pana la zece. Metoda este intr-adevar veche, dar de mare efect. In loc sa ai in fata ochilor numai greseala copilului, si sa te "montezi" astfel pana ajungi sa te infurii, canalizeaza-ti atentia spre un mijloc pozitiv (si productiv) de a solutiona conflictul in mod pasnic, astfel incat copilul sa inteleaga despre ce este vorba.
Stimuleaza-l cu fraze precum: "Ar fi timpul sa mergem. Mai stai la masinute inca o tura si apoi ne indreptam spre casa. As vrea sa fac niste prajituri". Poti fi sigura ca veti pleca din parcul de distractii fara plansete si amenintari.
Da dovada de flexibilitate. Nu inseamna ca, daca nu-l lovesti, il poti "teroriza" din punct de vedere psihologic. Regulile nu sunt facute pentru a fi incalcate (desi asa circula o vorba), dar pot fi... negociate, fiecare parte respectandu-si, bineinteles, angajamentul.
Cedeaza controlul. Nimic nu este mai suparator si mai putin productiv decat sa te certi cu micutul tau, fara ca nici unul din voi sa nu se impuna (am cazut de acord ca nu-l lovesti, da?). Ei bine, in situatia aceasta, propune-i ceva de genul: "Se pare ca avem o problema. Tu vrei sa te joci la calculator, dar trebui si sa-ti faci lectiile. Ce solutie propui?".
Faptul ca ii ceri sa gaseasca rezolvarea il ambitioneaza, dovedindu-i ca ai incredere in el si sunt toate sansele sa ajungeti la un punct de vedere comun.
In final, o ultima recomandare: nu stabili niciodata o pedeapsa atat timp cat esti furioasa. Risti ca masurile punitive sa fie mult mai aspre decat, poate, s-ar cuveni. Si nu intotdeauna o pedeapsa mai severa este una indicata.