Ai putea considera ca temele reprezinta, in exclusivitate, obligatia copilului, asa incat nu trebuie sa te implici. Partial, este adevarat, insa nu in totalitate.
Daca vei sti sa gestionezi modul in care il ajuti, efectuarea temelor s-ar putea transforma din corvoada - asa cum o percep majoritatea copiilor - intr-o experienta cat se poate de interesanta, cu efecte benefice si de care nu incearca sa scape cat mai repede cu putinta.
Bineinteles ca acest lucru nu presupune, nici pe departe, un transfer al sarcinilor.
Insa poti sa-i fii in preajma ori de cate ori are nevoie de tine, raspunzandu-i la intrebari, dandu-i sugestii si monitorizandu-i, astfel, progresele facute.
In principiu, asigura-te ca micutul beneficiaza de toate conditiile optime pentru a putea sa-si pregateasca lectiile.
In camera trebuie sa fie ordine, jucariile nu au de ce sa fie pe masa de lucru, pozitia biroului va fi astfel incat lumina vine din fata (si nu din lateral sau din spate), si are la dispozitie toate rechizitele necesare, pentru a nu fi nevoit sa se ridice de la masa in repetate randuri, ceea ce i-ar perturba concentrarea.
Nu este cazul sa intri permanent in camera de studiu, intrebandu-l daca se descurca sau cat mai dureaza pana cand termina. Este suficient sa stie ca esti acolo si ca, in caz de nevoie, iti poate cere sfatul.
Pe de alta parte, daca esti de parere ca pregatirea lectiilor ii ia prea mult timp, discuta cu el si intreaba-l daca are nevoie de ajutor. Unii copii se adapteaza mai greu ritmului de lucru, altii sunt mai pedanti, iar altii sunt ceva mai delasatori. Este bine sa stabilesti cu precizie in ce categorie se incadreaza micutul.
Exista posibilitatea ca prichindelul sa iti spuna, in repetate randuri, ca nu are de facut lectii. Este adevarat, cateodata se mai intampla si asa. Cel putin in prima faza, sau daca acest lucru nu se intampla prea des, nu ai motive sa-l suspectezi.
In cazul in care povestea se repeta, ar fi bine sa discuti cu invatatoarea si sa te asiguri ca asa stau lucrurile. Oricum, daca nu ai o dovada certa ca micutul incearca sa se sustraga de la obligatiile care-i revin, nu il controla in caiete sau carti.
Sau nu fara a-i spune in prealabil ce intentionezi. Daca isi da seama singur ca a fost controlat, risti sa-si piarda increderea in tine.
Comentarii (2)
COPILUL TREBUIE SA AIBE RESPONSABILITATI CE PRIVESTE CURATENIA.MAMA LUI TREBUIE SA IL INVETE CUM SE FACE CURATENIE(SA SPELE VASELE,SA DUCA GUNOILU,SA STEARGA PRAFUL,SA FACA PATUL,ETC).NU TREBUI SA II FACA EA SAU SA ANGAJEZE O BONA SA II FACA CURATENIE.
Nu sunt deloc de acord cu ideile vehiculate în acest articol. Temele pentru acasă nu sunt numai inutile, ci și nocive, dacă luăm în calcul efectele lor psihologice. Nu este vorba de cantitate sau de atractivitate, ci de simplul principiu de a răpi din timpul liber al copilului invocând pretexte ca ”temele sporesc simțul responsabilității” sau ”fixează cunoștințele”. Fals! NU EXISTĂ nicio dovadă științifică a faptului că temele date copiilor sub 14 ani aduc beneficii academice. Dar sunt studii care demonstrează efectele negative atât în ceea ce privește motivația, cât și randamentul. Există o mulțime de cărți care adună argumentele împotriva temelor, doar că, bineînțeles, nu sunt traduse în română. Totuși iată câteva: Bennett, Sara, and Nancy Kalish - The Case Against Homework: How Homework Is Hurting Our Children and What We Can Do About It (New York: Crown, 2006). Buell, John - Closing the Book on Homework: Enhancing Public Education and Freeing Family Time. (Philadelphia: Temple University Press, 2004). Kohn, Alfie - The Homework Myth: Why Our Kids Get Too Much of a Bad Thing (Cambridge, MA: Da Capo Press, 2006). Kralovec, Etta, and John Buell - The End of Homework: How Homework Disrupts Families, Overburdens Children, and Limits Learning (Boston: Beacon Press, 2000). Există multe alte modalități în care să-i ajutăm pe copii să devină responsabili cu privire la învățătură fără să-i scârbim de tot. Cât despre recompense și laude, acestea sunt mai nocive decât pedepsele și erodează motivația intrinsecă/înnăscută a copiilor pentru învățare (Alfie Kohn - Punished by rewards). Există PESTE 70 de studii care demonstrează această afirmație! Cine nu crede în motivația înnăscută probabil că nu-și poate explica enorma cantitate de cunoștințe și deprinderi pe care copiii le învață până la vârsta școlarizării, fără să fie împinși de la spate. Cred că un articol care poate influența atâția părinți și profesori ar trebui muuult mai bine documentat. Aș vrea să știu, de exemplu, cine și când a argumentat utilitatea temelor. Nu pot să-i cred pe cuvânt pe acei ”psihologi” atât de cunoscuți, încât nu mai au nevoie de prezentare.
Posteaza comentariu