Sa fii mama de baiat si tata de fata reprezinta doua dintre provocarile "meseriei" de parinte. Si aceasta, fara a minimaliza rolul si importanta tatalui, respectiv a mamei. Dar genul acesta de relatii este unul dinamic, din care "ambele parti" au de invatat o multime de lucruri, in egala masura, interesante si importante.
Vorbeam despre factorul provocare. Despre mamele de baieti se spune ca sunt, in general, destul de posesive - mai ales daca nu mai au alti copii. Adevarul este ca e greu de stabilit unde ar trebui sa se "opreasca" mama unui baiat, in incercarea de a-l ajuta sa-si cultive personalitatea, sa fie independent si sa nu "stea de fusta ei", dupa cum spune o vorba.
Granita este destul de dificil de trasat, insa. Aceasta, intrucat, rolul mamei in definirea personalitatii baiatului si a respectului sau de sine este, cu siguranta, decisiv.
De asemenea, aici mai intervine inca un aspect esential: de la cea mai frageda varsta, copilasul se poate familiariza cu modul in care percepe femeia - deci sexul opus - si cum poate sa relationeze cu aceasta. Daca mama cedeaza la orice moft al copilului, numai pentru a nu-l mai auzi plangand, este foarte probabil ca viitorul barbat sa astepte ceva asemanator si de la partenera sa de viata.
Dupa cum vezi, este un lucru esential. Mamele care au capacitatea de a stabili un set clar de norme si de reguli in educatia copilului vor izbuti sa se impuna si sa se faca respectate, fiind, in acelasi timp, adorate de micutii lor nazdravani. Cel mai important aspect este ca, in felul acesta, are toate sansele sa devina un tanar increzator in sine si care va sti sa isi respecte partenerele.
Acest din urma aspect, deosebit de important, se deprinde inca din primele luni de viata. Asa incat, atunci cand ajunge la varsta cand merge la gradinita, ar trebui sa fie deja un adevarat cavaler. Si aici poate aparea o problema: baietelul trebuie sa simta ca sfaturile tale, in aceasta privinta, vin mai degraba din experienta ta de femeie, decat de mama.
Chiar si dragostea "se invata"
Nu este nimic iesit din comun ca mama sa intre in panica si sa simta ca, pur si simplu, nu stie cum sa-l invete ceee ce este important. Pentru ca - sa recunoastem - a avea un baietel este, totusi, ceva diferit. Daca ai o fetita, parca simti ca poti interactiona altfel cu ea, poti sa ti-o apropii mai mult si o tratezi - poate chiar fara sa iti dai seama - ca pe o femeie in devenire.
In raport cu mamele, baieteii pot fi mai reticenti. Majoritatea lor se apropie mai mult si mai usor de tatici, numai ca exista posibilitatea ca, acestia din urma, sa nu fie atat de empatici. In fond, cine i-ar putea invinui? Visul lor dintotdeauna a fost sa mearga cu fiul lor la fotbal, la pescuit sau la tenis. Aspectele, care tin strict de partea sufleteasca, nu constituie una dintre preocuparile lor de baza - desi isi adora copiii.
Poate ca responsablitatea care iti revine te sperie. Nu trebuie sa intri in panica: detii controlul asupra "artei parentale", nimeni nu cunoaste copilasul asa de bine ca tine si nimeni nu il iubeste atat de mult. Repeta-ti acest lucru ori de cate ori simti ca te macina dubiile.
Retine un aspect important, indiferent de sexul micutului tau: nu ai, pur si simplu, un copil. Ai un baietel sau o fetita. Diferentele sunt considerabile: vorbim despre trasaturi de caracter specifice, slabiciuni, ritmul de maturizare, motivatii si reactii distincte.
Acest din urma aspect se va putea observa foarte bine atunci cand se va pune problema insusirii normelor de disciplina. De exemplu, baieteii tind sa fie ceva mai razvratiti, fara ca acest lucru sa insemne ca mai tarziu ar putea avea probleme cu ideea de subordonare si cu respectarea unui program.