Pregatirea pentru scoala

Problema debutului scolar reprezinta o preocupare atat pentru educatori cat si pentru parinti. Acesta este optim in conditiile in care copilul e pregatit atat sub aspect cognitiv cat si socio-afectiv.

Debutul scolar e influentat pozitiv sau negativ in functie de reprezentarea pe care copilul o are despre viitoarea sa activitate scolara - reprezentare formata copiilor prin aportul parintilor, educatorilor, invatatorilor - ca unitate de idei, conceptii si actiuni.

Orice fel de disfunctionalitati existente la nivelul relatiei dintre copil-educatoare, parinti-educatoare privind pregatirea copilului pentru scoala se va rasfrange negativ asupra viitorului elev.

La gradinita prescolarul se va integra si adapta la activitatea de aici in functie de metodele pe care le foloseste educatoarea, de felul cum il stimuleaza interesul de a se implica in jocurile cu copiii, de ambianta pe care o pregateste pentru ca acesta sa se simta in gradinita in siguranta si sa poata relationa.

O adevarata educatoare este cea care iubeste si intelege copilul, oferindu-i sanse egale si ajutandu-l sa-si rezolve nevoile si trebuintele in functie de ritmul sau propriu de dezvoltare si de particularitatile sale individuale.

La gradinita, printr-o munca sistematica a educatoarelor, copilul isi dezvolta aptitudinea de scolaritate care presupune existenta unui ansamblu de calitati, insusiri in plan senzorio-motor, cognitiv, afectiv-motivational si relational, care permit celui in cauza sa faca fata cerintelor formulate in scoala - insusiri ce asigura desfasurarea cu succes a activitatii scolarului in clasa I.

Cea mai importanta problema legata de aptitudinea de scolaritate este cea referitoare la capacitatile necesare prescolarului de a se integra cu succes in clasa I.

Fiind o aptitudine speciala, complexa, in componenta ei relationeaza urmatorii factori: dezvoltarea fizica, intarirea sanatatii, dezvoltarea motorie complexa, pregatirea mainii pentru scris, dezvoltarea intelectuala, formarea unor reprezentari si notiuni, capacitatea de a intelege fenomene simple, capacitate perceptiva, de vorbire cursiva, de gandire logica, de memorare, atentie si imaginatie, orientare in spatiu si timp, insusirea unor concepte morale si estetice, educarea spiritului creativ, formarea unor deprinderi de munca intelectuala, formarea deprinderilor de comportare civilizata si adaptare sociala.

Dezvoltarea socio-afectiva implica rezolvarea unor sarcini care necesita efort de vointa si atentie, perseverenta si cooperare cu altii, subordonarea intereselor personale celor colective si trezirea interesului pentru activitatea scolara.

Aptitudinea de scolaritate este o notiune complexa care se raporteaza la starea multidimensionala a personalitatii copilului, cuprinzand si sfera afectiva, volitionala si sociala.