Patru pasi pentru a avea un copil ascultator

O vorba veche spune ca "baba frumoasa si copil cuminte nu exista". Dincolo de amuzamentul implicit, ar trebui sa chibzuim la semnificatia acestei afirmatii, care nu trebuie asumata si luata ad literram.

Bineinteles ca nu intotdeauna este usor sa comunici cu micutul tau - aceasta ca nu mai vorbim despre situatiile cand este imperios necesar sa-ti impui autoritatea si ai sentimentul ca vorbesti cu peretii...

Din fericire insa, exista niste metode la care poti apela pentru a instaura disciplina, Poate ca ai incercat deja sa le aplici, insa de multe ori acestea nu dau rezultatele scontate.

Si nu pentru ca ar fi gresit puse in practica, dar adesea premisele de la care pornesc parintii sunt gresite.



Unii parinti isi exprima punctul de vedere cat se poate de clar, in schimb fac greseala de a include si sentimentele copilului in "ecuatie", ridicandu-i astfel mingea la fileu. De exemplu, cand spui "Hai sa urcam in masina. Stiu ca esti nerabdator sa ajungi la bunica, nu-i asa?", tocmai ai creat terenul propice pentru un eventual raspuns negativ, urmat de proteste si, probabil, lacrimi.

Chiar asa: poate ca micutul nu are chef sa mearga la bunica in acel moment! Vei evita situatiile de acest gen formuland altfel: "Hai sa urcam in masina. Mergem la bunica".



Greseala pe care o fac multi parinti (pentru ca tot vorbeam despre false premise) este de a se astepta ca micutul sa se arate entuziasmat de ceea ce se asteapta de la el. Sa fim seriosi, este putin probabil ca micutul iti va da ascultare si va abandona fericit joaca pentru a se duce la culcare, de pilda.

Ai putea incerca sa-i dai de inteles ca stii ce simte, dar ca regulile trebuie respectate. (este mult prea devreme pentru povestea aceea despre regulile acre sunt facute pentru a fi incalcate).



... Si daca este cazul, aplic-o. Multi parinti ameninta, dar nu-si duc amenintarea la capat. In mod firesc, micutul va "conchide" ca a scapat ieftin si va repeta greseala.

Daca a doua oara va fi pedepsit, il vei confuza, pentru ca nu va intelege de ce nu s-a intamplat ca prima data, cand nu a patit nimic. De asemenea, nu tipa la el. Comunica-i, pe un ton moderat, ca in eventualitatea in care nu te va asculta, va fi pedepsit.



Cu alte cuvinte, pedepseste comportamentul, nu copilul. Multi parinti nu fac diferenta, spunand ceva de genul "Numai copiii rai nu merg la culcare cand li se spune!".

Nu cred ca mai este necesar sa-ti spun ce "furtuna" poti declansa in sufletul unui copil sensibil, pornind de la aceasta simpla fraza.

Pentru a se dezvolta armonios din punct de vedere emotional, copilul trebuie sa stie, sa simta in fiecare clipa ca este iubit si, da, respectat, iar pedepsele nu au legatura cu dragostea parintilor sai.