Importanta relatiei parinte-copil

Aleth Naquet, moderatorul programului de formare in metoda ESPERE® in Romania, este psiholog clinic, fondator si moderator in relatiile umane.

Eva.ro a reusit sa ii ia un interviu in care ofera mai multe detalii referitoare la modul de a construi o buna relatie parinte-copil, cat de important este sa ascultam cu atentie ceea ce vrea sa ne transmita copilul nostru si cum il putem ajuta sa isi rezolve problemele.


Sunteti in Romania moderatorul metodei de comunicare relationala ESPERE® creata de psihosociologul Jacques Salomé. Cum arata si cum se construieste o relatie parinte-copil sanatoasa din prisma metodei ESPERE®?

Relatia parinti-copii este o relatie dificila in masura in care parintii nu au invatat sa isi indeplineasca functiile parentale si nici sa comunice.

O relatie sanatoasa este o relatie care raspunde nevoilor relationale ale copiilor: nevoia de a vorbi despre sine, de a fi ascultat si inteles, de a fi recunoscut si valorizat, nevoia de intimitate, de a exercita o influenta asupra anturajului, de a visa si de a crea.

Petru a construi o relatie sanatoasa, este nevoie ca parintii sa invete sa comunice cu copiii, sa invete sa le asculte toate formele de limbaj, sa invete sa se pozitioneze clar in fata lor.

Profesia de parinte se invata, iar metoda ESPERE® ofera multe repere si puncte de referinta pentru a propune copiilor o relatie aducatoare de implinire, de autonomie si de crestere.
 

Spuneti-ne mai multe despre folosirea si alternarea functiilor "mama"/"mamica", respectiv, "tata"/"tatic" si cat de importante sunt acestea in educarea copilului.

Dimensiunea relationala de "mamica" consta in a da si a primi, implineste nevoile copilului si primeste ceea ce vine de la acesta. Aceasta dimensiune este necesara inca de la inceputul vietii copilului.

Dimensiunea de "mama" este cea care cere si refuza. Este mai frustranta si constrangatoare, indispensabila pentru a-l ajuta pe copil sa iasa din iluzia atotputerniciei dorintelor lui si pentru a se adapta la realitate.

Acelasi lucru este valabil si in cazul dimensiunilor de "tata"/"tatic".

Ambele dimensiuni sunt necesare, pentru fiecare dintre parinti, astfel incat cele patru dimensiuni sa se intrepatrunda in mod armonios. Daca parintele matern favorizeaza functia de "mamica", exita riscul ca acest lucru sa il oblige pe parintele patern sa o favorizeze pe cea de "tata", iar copilul va suferi de lipsa dimeniunii de "tatic" (si invers).
 

Cat de importanta este relatia parinte-copil, cum ii influenteaza pe ambii in formarea lor ca indivizi, impreuna si separat?

Relatia parinte-copil sta la baza dezvoltarii noastre ca indivizi, indiferent daca vietuim alaturi de parintii nostri, o familie adoptiva, bunici sau alaturi de un singur parinte. Pentru dezvoltarea armonioasa a unui copil este necesar sa existe o relatie 'bine hranita' cu parintii sau cu persoanele care il cresc.

Aceasta relatie se poate hrani in functie de cele doua dimensiuni ale parintilor: functiile mama/tata si mamica/tatic. Cand exprimarea acestor functii este in armonie sau corespunde nevoilor copiilor, atunci este asigurata o dezvoltare armonioasa a copiilor, ei devenind autonomi, independenti.
 

Multi parinti spun ca micutii lor sunt prea timizi in relatiile cu ceilalti si se intreaba cum ii pot "vindeca". Ce anume ar putea discuta cu ei pentru a le veni in ajutor?

Toate injunctiile prin care se incearca 'impingerea' copilului spre ceilalti, il vor face pe micut sa se simta si mai pierdut, si mai singur.

Parintele poate sa invete sa il asculte pe copil, pentru a-l ajuta sa aiba mai multa incredere in el, si poate sa inteleaga sensul comportamentului pe care il are.