Fiecare parinte isi iubeste copilul mai presus de orice pe lume, in privinta aceasta nu incape indoiala. Doar ca uneori, cand suntem nervosi sau iritati, spunem si ceea ce micutul n-ar trebui sa auda niciodata.
Analog, in situatiile fericite, o lauda sosita in momentul oportun poate sa-l ajute in mod decisiv pe prichindel sa aiba o parere buna despre sine si sa aiba incredere in el. Care este, in realitate, impactul cuvintelor?
Bineinteles ca micutul va face si boacane, altminteri nu ar fi copil, cum se spune.
De asemenea, nu prelungi critica, intrucat nu vei rezolva nimic. Potrivit unor studii efectuate in strainatate, micutul nu va putea sa-ti acorde atentie decat maximum cinci-sase minute, dupa care creierul sau nu mai este in masura sa proceseze toate informatiile. In schimb, cu siguranta ii creezi angoase...
In mod similar, ai putea avea temeri legate de alinturi si de rasfat in general. Nu cumva este prea mult, nu cumva risti ca micutul tau sa fie un razgaiat?
Ei bine, nu este deloc obligatoriu sa se intample astfel. In primul rand, trebuie sa-ti respecti copilul (astfel se pun bazele respectului de sine) si sa scoti in evidenta in egala masura realizarile si micile sale esecuri. Numai in felul acesta va invata sa se aprecieze si sa stie de ce este capabil.
Pentru ca tot vorbim de respect de sine, nu incuraja niciodata competitia intre frati.
Fratii nu trebuie sa se afle niciodata, in nici o circumstanta, de parti diferite ale baricadei, pentru ca ei sunt o echipa si astfel trebuie sa ramana.
Copiii trebuie sa aiba intotdeauna la dispozitie cel putin doua variante dintre care sa poata alege; incurajeaza-l pe cel mic sa-si faca prieteni cat mai multi.
Nu vorbi niciodata in termeni depreciativi despre acestia din urma in prezenta copilului; daca ti se pare ca acestia nu reprezinta un anturaj optim, procedeaza in asa fel incat sa eviti intalnirea lor.