"Fiica mea vrea să fie băiat, ca s-o placă tatăl care a părăsit-o"

Fetiţa mea s-a maturizat în numai trei ani, de când tatăl ei ne-a părăsit, cât un om într-o viaţă. Avea 3 ani când George a decis că nu ne mai iubeşte şi a plecat din ţară. După un an a revenit, dar nu la noi, ci la o altă femeie, cu care şi-a refăcut viaţa.

Avea 25 de ani atunci când a plecat din ţară şi eu am crezut că e doar o toană de tinereţe. Voia să câştige bani, să simtă că trăieşte, nu să stea şi să vadă cum trece viaţa pe lângă el, aşa cum i se părea că se întâmplă când era cu mine.

Şi a plecat în Germania, dar nu a rezistat probabil, la viaţa de acolo, aşa că s-a întors. Eu am tot sperat în anul acela că îi va veni mintea la cap şi se va întoarce la noi. Iulia, fetiţa noastră, întreba tot timpul de el, şi din Germania i-a mai trimis câteva pachete, când şi când, dar nu a mai vrut s-o vadă deloc. Parcă nici nu era a lui. În vremea aia i-am spus Iuliei că tati e la lucru, că trebuie să lucreze departe de noi, dar că se va întoarce.

Când s-a întors am tot tras de el să-l aduc la o întâlnire cu Iulia. Nu a vrut. Până la urmă mi-a spus că se căsătoreşte din nou, că de asta s-a şi întors, că femeia cu care urma să se însoare o să aibă un copil, şi că pentru ea a decis să se întoarcă din Germania, să-mi intre bine în cap că nu pentru mine sau pentru Iulia.

Şi copilul acelei femei s-a născut la câteva luni după ce s-au căsătorit. E un băiat şi George pare foarte fericit cu el. Ştiu detaliile astea de la mama lui, care continuă să ne fie alături, de atâţia ani, în ciuda faptului că fiul ei se comportă ca un prost. Ceea ce e mai trist şi de neînţeles în acelaşi timp este că acel copil nu e al lui.

Soacra mea mi-a spus că femeia fusese combinată cu unul care a lăsat-o gravidă, dar ea coresponda pe Internet cu George şi el când a aflat că tipul ăla a lăsat-o gravidă şi a părăsit-o a venit el ca să se însoare cu ea.

Ştiu, pare absurd, nimeni nu-l înţelege pe George, nici măcar în familia lui, dar astea sunt faptele. Ceea ce mă doare pe mine mai tare decât faptul că am fost părăsită, ca femeie, că el a preferat-o pe alta, care nici măcar nu i-a fost fidelă, ca mine, este chinul prin care trece micuţa mea, Iulia, care la numai 6 ani a învăţat că tati nu o iubeşte, şi se roagă acum, seară de seară, la Dumnezeu, să o facă şi pe ea băiat, ca să poată să vină tati al ei înapoi la ea.

Când am auzit-o într-o seară rugându-se aşa am izbucnit în plâns.

Cum să se gândească aşa, bietul copil? Am învinuit-o pe soacra mea, care i-a povestit Iuliei într-o zi de faptul că tati mai are un copil, şi că e frăţiorul ei. Şi ea a făcut conexiunea că de vreme ce tati trăieşte cu frăţiorul, şi nu cu ea, înseamnă că lui tati îi plac băieţeii mai mult decât fetiţele. Mi-a explicat asta foarte serioasă, când am întrebat-o de ce se roagă aşa.

Am încercat să-i explic că nu asta e problema, că ea e fetiţă şi niciodată nu va putea schimba asta, dar cum să-i explic copilului de ce tati nu o vrea? Mi-e tare teamă ca această traumă prin care trece ea să nu se transforme într-o autosugestie care să-i inducă ideea că e băiat, şi să mă trezesc cu ea mai târziu că are comportament de băiat, să aibă probleme de relaţionare sexuală din cauza asta. Nu ştiu efectiv cum să procedez ca să-i scot copilului din cap gândurile astea absurde. Ce sfaturi îmi daţi?  

Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.