Este greu sa cresti un copil?

Mamele au o misiune complexa, completa si deloc usoara. Cum reusesc mamele din ziua de azi, sa se imparta intre activitatea profesionala, viata sociala, familie si statutul de sotie si, in aceste conditii, sa-si indepineasca si rolul de mama, in fapt cea mai importanta misiune a lor?

Dominique Francois este jurnalist, scriitor, dar inainte de toate dupa cum singura afirma, mama. "Daca femeile au incredere in capacitatile lor si daca privesc viitorul cu optimism si curaj, pot face adevarate minuni pentru copiii lor, pentru familie si nu in ultimul rand pentru ele", spune ea in cartea "Nu este complicat sa cresti un copil".

Dominique Francois sustine, in cartea sa, ca femeile din ziua de azi sunt "sabotate" de sfaturile celor care se declara profesionisti in cresterea copiilor. In consecinta femeile, si mai ales tinerele mame, incep sa se indoiasca de instinctele lor si sa se simta neajutorate. "Parerea mea, care este bazata pe multe cazuri particulare pe care le-am analizat, dar si pe experienta proprie - eu avand trei copii - este aceea ca parintii, in general, dar mai ales mamele trebuie sa aiba incredere in sentimentele lor, in instincte, si in relatia fireasca si naturala care exista pur si simplu, intre mama si copil.

Cred ca toate mamele ar trebui sa faca un pas inapoi si sa se bazeze in primul rand pe increderea reciproca care trebuie construita intre mama si copil, ca temelie a relatiei speciale si solide intre acestia. Mamele trebuie sa se elibereze de toate constrangerile, sa renunte la orice presiuni inutile si cu multa incredere in ele sa-si creasca, fara teama, copiii", spune Dominique Francois. Aceasta recunoaste ca poate, pe langa toate acestea ar mai fi nevoie si de "putin talent".

Ai incredere in tine!

"Aveam doar 25 de ani cand a venit pe lume fiul meu. Mi-a fost foarte teama de ipostaza de mama, astfel ca am apelat la mama sotului meu, care practic l-a crescurt, in primii trei ani, pe fiul meu. Mai mult, eu m-am intors la munca cand Alex avea doar patru luni", povesteste Maria. Si continua: "In urma cu trei ani a venit pe lume fiica mea. De data aceasta nu mai aveam 25, ci 33 de ani, astfel ca am refuzat categoric orice ajutor si mi-am crescut singura copilul, avand grija si de fiul meu cel mare si de familie. Am realizat doua lucruri: ca este mult mai usor decat mi-am imaginat sa cresti un copil si aici nu ma refer doar la detalii finaciare, si doi ca am pierdut enorm in ceea ce priveste relatia cu fiul meu", afirma Maria.

Dominique Francois cunoaste sentimentul, despre care sustine ca este des intalnit, la mamele tinere sau la primul copil. "O femeie pe care nu a invatat-o nimeni vreodata ceva despre cresterea unui copil, va face din instinct, exact ceea ce trebuie pentru puiul ei. Si va pune in practica, in proportie de 80%, daca nu si mai mult, sfaturile dintr-un tratat de specialitate. Femeile se sperie pentru ca nu le este cultivata increderea in sine sau pentru ca nu mai stiu sa-si asculte instinctele. Cred ca mama si nou-nascutul trebuie sa stea impreuna, sa inteleaga ca depind reciproc unul de altul, iar medicul ar trebuie sa-i spuna femeii, cand placa din maternitate, ca trebuie sa-si asculte instinctele, ca trebuie sa aiba incredere in deciziile ei. Bunicii sunt bineveniti, pentru ca pot ajuta o familie unde exista un nou-nascut, dar interventia lor trebuie sa nu intre in cercul sacru al mamei, copilului si tatalui", scrie Dominique Francois in cartea sa.
 

Creste-ti copilul!

In primul an de viata al copilului apar si se consolideaza relatiile adevarate, care unesc copilul de mama intr-un mod unic. La fel si in cazul tatalui. Daca in aceast mic nucleu, format din parinti si copil, intervin permanent si au putere de decizie bunici sau terte persoane, relatia dintre parinte si copil devine mult mai difuza. "Este ideal ca parintii sa-si creasca singuri copiii. Bunicii sunt bineveniti, dar trebuie sa se plaseze mereu pe o pozitie secundara, de spectator, eventual de colaborator. Rolul lor in viata copilului si a familiei este altul. Cresterea copilului trebuie sa revina exclusiv parintilor, atat in interesul familiei, al cuplului, cat si, mai ales, al copilului. S-a dovedit statistic, rata divortului in familiile unde, dupa nasterea unui copil, bunicii sunt foarte prezenti, este mult mai mare decat in cazul familiilor care se ocupa singure de nou-nascut. Mai mult, relatia dintre copil si parinte este mult mai solida, din toate punctele de vedere, in cazul familiilor care isi cresc singure copilul, pana la varsta la care acesta este apt sa intre in colectivitati, gen gradinita sau scoala", explica Dominique Francois, in cartea sa.

Increderea in sine vine de la parinti

"Am constatat si din experienta proprie si din ceea ce am vazut ca daca parintii, si mai ales mama, sunt in preajma copilului figurile principale, copii sunt mult mai atasati de parinti, comparativ cu situatiile in care figurile principale sunt bunicii sau bonele. In plus, copiii crescuti efectiv de parinti, au mai multa incredere in ei, sunt mult mai deschisi, mai sociabili si mult mai prietenosi.

Nu au angoase, nu sunt rusinosi, sunt veseli si buni", isi descrie Dominique Francois observatiile proprii.

Aceasta sustine in cartea sa faptul ca parintii si copiii stabilesc un echilibru, in familie, un echilibru care este necesar in egala masura si celor mari si celor mici. "Familia este un mecanism complet. Copilul depinde de parinti, in egala masura cum parintii depind de copii. Sufleteste, emotional, comportamental. Daca aceste lucruri sunt intelese, familia devine un fel de oaza, un loc al increderii, al dragostei si al sigurantei. Femeia are un rol fundamental pentru ca este cea care poate pune in miscare acest fin mecanism, care aduce doar beneficii si care se bazeaza pe increderea intre parinti si copii. Daca intelegem aceste detalii, daca le aplicam, o sa constatam ca a creste un copil este nu doar cel mai bun lucru pe care il poti face, ci si unul foarte usor", explica Dominique Francois.