Atunci cand te-ai casatorit, ai pornit la drum crezand, cu toata inima, ca este pentru totdeauna. Insa, din varii motive, se pare ca relatia voastra s-a deteriorat pe parcurs.
Ai incercat sa recladesti puntile, insa ai obosit si gandul divortului se insinueaza tot mai des. Dar... copiii? Cum vor suporta ei despartirea parintilor? Ce ar trebui sa faci, oare? Sa te straduiesti sa mentii aparentele unui mariaj fericit, numai de dragul lor? Dar o asemenea decizie ar fi benefica, pe termen lung, pentru cei mici?
Cu siguranta, este una dintre cele mai dificile si dureroase hotarari si, indiferent ce ai alege, nu va fi usor pentru nimeni. Mai ales atunci cand te gandesti ca decizia optima pentru cuplul vostru nu este cea mai potrivita pentru copii sau invers.
Divortul are urmari chiar atat de grave pentru copii?
In societatea moderna, conceptia cel mai larg raspandita este ca micutii ai caror parinti au divortat sunt condamnati la o viata de nefericire si frustrare, iar un parinte nu poate sub nici o forma sa suplineasca pe toate planurile absenta celuilalt.
Este dificil de acceptat ca divortul poate sa nu distruga o familie, ci doar sa o schimbe, iar copiii isi pot continua viata fara nici un fel de probleme si eliberati de tensiuni.
Desigur, acest lucru nu inseamna ca divortul nu-i afecteaza - dar, in contrapartida, oare ce ar fi de preferat? Viata intr-un stres cvasipermanent, parinti care se cearta (sau, in cel mai bun caz, se ignora si discuta numai banalitati?).
Potrivit unui studiu realizat de o echipa de cercetatori din Statele Unite ale Americii, avem de a face cu o situatie paradoxala: copiii "cu probleme" (respectiv, cei care nu se descurca la scoala, consuma bauturi alcoolice, sunt recalcitranti si nu au repere), sunt aceia ai caror parinti sunt impreuna - dar care nu se mai inteleg.
Multi tineri aflati intr-o astfel de situatie spun ca au ajuns sa nu mai suporte atmosfera incarcata de acasa si, din acest motiv, prefera sa evadeze impreuna cu prietenii, chiar daca acestia din urma nu reprezinta cea mai buna companie sau cel mai fericit exemplu de urmat.
De ce se intampla astfel? Explicatia este, in esenta, simpla: copiii cauta in alta parte afectiunea pe care nu o mai gasesc acasa. (Este putin probabil ca, in atmosfera dominata de animozitati si frustrari mocnite, copiilor sa li se mai acorde atentie asa cum se intampla odinioara).
In aceeasi nota, dupa ce s-au despartit si au inceput sa se linisteasca, parintii
parca isi "regasesc" micutii, le acorda atentie si sunt mult mai deschisi si mai dornici sa-i asculte decat inainte de separare.
Este adevarat, copiii accepta destul de greu ideea ca parintii lor nu vor mai fi impreuna si ca-si vor vedea tatal numai o data la cateva zile, spre exemplu.
Tocmai de aceea, o data luata decizia divortului, este necesar ca atat tu, cat si partenerul tau sa discutati cu ei, explicandu-le ca divortul nu inseamna ca nu veti avea in continuare grija de ei sau ca nu veti mai fi la fel de prezenti in viata lor - de mentionat ca rolul cel mai dificil este al parintelui care paraseste domiciliul.
Copiii nu sunt niciodata invulnerabili la aceste aspecte - fie ca au doi-trei ani, fie ca sunt adolescenti. Bineinteles ca abordarea difera in functie de varsta copilului, dar nu uita ca, in majoritatea cazurilor, divortul reprezinta o solutie mai buna decat convietuirea "de dragul copiilor". Nu le va face bine sa-si vada mereu parintii certandu-se, acuzandu-se si asa mai departe.
Posteaza comentariu