Disciplineaza-l... cu umor!

Adevarul este ca, in ceea ce priveste educatia unui copilas in varsta de patru-cini ani, spre exemplu, nu exista retete general valabile (de fapt, experienta arata ca acestea din urma nu sunt valabile, decat in extrem de putine situatii si in niciun caz atunci cand este vorba despre aspecte de ordin psihologic). Iti propun sa luam un exemplu de viata concret, pe care l-ai intalnit, cu siguranta, si tu.

Prichindelul refuza, pentru a nu stiu cata oara, sa isi faca ordine in camera. Cum procedezi? Iata patru posibile variante de raspuns:

• Ii spui sa-si ceara imediat scuze pentru incapatanarea de care da dovada.
• Il pedepsesti, cerandu-i sa se retraga in camera lui pana cand vei decide tu.
• Ii dai o palma.
• Ii spui: "Of! Si cand te gandesti ca tocmai astazi il invitasem pe print sa vina intr-o scurta vizita!".

Daca ai bifat ultima varianta, esti ceea ce psihologii denumesc "un parinte jucaus" si, in acelasi timp, se poate spune ca te afli pe drumul cel bun. Pe de alta parte, daca de-a lungul timpului nu ai incercat decat primele trei variante, este foarte posibil sa fi ajuns la concluzia ca acestea nu reprezinta cea mai indicata linie de actiune si ca, in cel mai bun caz, rezultatele obtinute sunt valabile doar pe termen scurt.

De ce umorul da rezultate in educatia copiilor?

Subiectul despre care discutam - deprinderea copilasilor cu normele disciplinare - este, in fapt, unul deosebit de serios si foarte delicat. Tocmai de aceea ar trebui sa faci apel la umor pentru a comunica. Prichindelul tau este foarte receptiv la genul acesta de mesaj, iar dupa aceea va veti simti amandoi mult mai bine decat daca l-ai fi lovit, de exemplu.

Da, stiu - nu este deloc usor sa adopti o asemenea atitudine, cand micutul tocmai a facut o noua pozna, iar tu simti ca mai ai putin si scoti fum. Dar, in definitiv, ce este usor atunci cand vine vorba despre educatia copiilor? Macar in felul acesta, ai o mica siguranta ca esti pe drumul cel bun - umorul da aproape intotdeauna rezultate, in special atunci cand este vorba despre copii mici.

Patru sugestii

Se impune sa precizam faptul ca aceasta metoda functioneaza, in general, atat cu un copilas in varsta de trei ani, cat si cu unul ceva mai mare - sase sau sapte ani. Iata cateva posibile idei, la care ai putea recurge:

• Moduleaza-ti vocea atunci cand comunicati.
  Daca ai sa-i faci vreun repros, imprumuta pe cat posibil timbrul vocal al unui personaj autoritar si dur, dintr-o poveste pe care i-ai citit-o la un moment dat. Daca incepe sa rada, nu ceda si continua jocul, cerandu-i, cu vocea schimbata, sa indeplineasca lucrul respectiv. Dar, in cazul in care se sperie si incepe sa planga, abandoneaza. Ar insemna sa-l traumatizezi. Fii atenta, insa, sa nu foloseasca plansul pe post de arma de santaj...

• O idee care merge in special cu bebelusii de pana in doi ani: prefa-te ca nu iti poti mentine echilibrul si cazi. Acest lucru ii va amuza in mod deosebit, tocmai pentru ca li se intampla si lor de atatea ori pe zi. Sunt toate sansele ca, dupa aceea, micul incapatanat sa accepte sa manance piureul de fructe, fara a-l mai imprastia pretutindeni: pe hainele lui, ale tale, pe jos si, in functie de vointa si pozitionarea in incapere, pe pereti.

• Simuleaza plansul - in special cu baieteii. Acestia se simt de mici niste cavaleri in armura, iar, deocamdata, rolul lor este sa apere mamica.
  Mai mult ca sigur, va executa imediat ceea ce i-ai cerut. Ai grija sa nu-si dea seama ca nu este decat un bluf.

• Chiar daca, uitandu-te la puiul tau dulce si cuminte, iti va veni greu sa crezi, sa stii ca orice copil are in sine si o doza de agresivitate, pe care, uneori, simte nevoia sa si-o exprime. Lucru perfect normal, de altfel. De aceea, este important sa-i dai ocazia sa se descarce, din punct de vedere emotional, provocandu-l cateodata la o lupta cu... pernele si lasandu-l sa castige. Bineinteles, fara ca el sa-si dea seama de acest lucru.

Tine cont de faptul ca o idee care se poate dovedi perfect valabila astazi, nu este deloc obligatoriu sa se aplice si maine - chiar daca vorbim despre situatii similare, precum aruncatul mancarii pe jos. Dupa cum este posibil ca, initial, nimic din ceea ce faci sa nu dea rezultate. Cu alte cuvinte, din zece idei, primele noua se dovedesc inaplicabile. Tocmai de aceea trebuie sa recurgi la cat mai multe posibilitati, pentru a gasi "punctul slab" al copilului.

De acord, nu suna prea incurajator ceea ce ti-am spus. Insa, spre deosebire de metodele coercitive (respectiv, primele trei variante din exemplul de la inceput), despre umor se poate spune ca are cele mai multe sanse de izbanda, iar satisfactiile, atat pe termen scurt, cat si pe termen lung, vor fi, cu siguranta, considerabile.