Auzul, vazul, gustul, simtul tactil si olfactiv sunt cele cinci simturi care il ajuta pe bebelus, ca pe noi toti de altfel, sa perceapa universul care il inconjoara. Prin intermediul lor, bebelusul testeaza o gama intreaga de senzatii si comunica cu anturajul sau.
Inca din cea de-a douazeci si doua saptamana de sarcina, fatul actioneaza la stimulii auditivi, in saptamana a sasea i se dezvolta simtul tactil, iar in cea de-a treia luna i se defineste gustul.
Inca de la nastere, bebelusul este capabil sa perceapa diverse senzatii. Pielea sa actioneaza la temperaturi prea ridicate sau scazute, la atingere si la contactul cu lumea exterioara.
Simtul tactil este principalul sau mijloc de comunicare si de aceea are nevoie sa fie mangaiat, tinut in brate si leganat. El este capabil sa reactioneze in functie de dulceata sau brutalitatea gesturilor percepute. Adesea, se poate intampla ca micutul sa planga dearece simte nevoia sa fie mangaiat.
Simplul contact cu palma si caldura acesteia il poate opri din plans. Este indicat sa iti mangai bebelusul chiar din primele saptamanai ale vetii, comunicand astfel cu el, alinandu-l si adormindu-l.
Atunci cand se naste, bebelusul este capabil sa perceapa patru senzatii gustative elementare: sarat, dulce, acidulat si amar.
Se pare ca gustul diferit al laptelui matern, care se schimba in functie de obiceiurile alimentare ale acesteia, influenteaza preferintele copilului. Pentru ca cel mic sa nu reactioneze negativ la alimentele ale caror gusturi nu le cunoaste, este recomandat ca acestea sa fie introduse treptat in nutritia sa.
Inca din a sasea zi de viata, micutul poseda un simt olfactiv atat de fin incat isi poate recunoaste mama datorita mirosului corpului acesteia.
Un zgomot puternic il trezeste din somn sau il face sa planga, in timp ce sunetele placute ii provoaca zambete sau il calmeaza. Nou-nascutul descopera prezenta obiectelor sonore si isi indreapta capul si privirile in directia acestora. Este foarte sensibil la zgomotele ritmice si melodice, precum si la cele care se repeta.
Bebelusul are un camp vizual limitat dar este capabil sa isi fixeze privirea sau sa urmareasca un anumit obiect aflat in miscare. El are un vaz destul de dezvoltat, percepand culorile in contrast si obiectele apropiate. La doar cateva luni vazul il ajuta sa recunoasca fetele celor apropiati.
La patru luni, vazul sau se rafineaza si creierul sau este capabil sa suprapuna imaginile percepute cu fiecare ochi. Daca la un an poate urmari un obiect care se misca cu rapiditate, la 18 luni este capabil sa perceapa lucrurile foarte mici. Capacitatea sa vizuala o va atinge pe cea a unui adult la varsta de patru sau cinci ani.
Posteaza comentariu