Dezvoltarea si educarea copilului in familie

Un motiv major pentru care s-a dezvoltat invatamantul prescolar a fost prevenirea esecului scolar, in special in clasa I, datorat insuficientei educatii in mediul familial sau neconcordantelor dintre educatia din familie si cea din scoala.

Copilul invata in mod spontan. Mediul in care traieste ii ofera ocazii de invatare, parintii il invata tot timpul ce nume au lucrurile si fiintele, la ce sunt folositoare, cum trebuie desfasurate diferite activitati. Gradinitele desfasoara educatia dupa programe alcatuite pe criterii stiintifice si in mod sistematic, atat cat permite varsta copiilor, dand atentia necesara tuturor aspectelor importante ale dezvoltarii. Parintii pot deveni mai buni educatori daca se informeaza corect asupra procesului de invatamant din gradinita si asupra evolutiei copiilor lor.

Anchetele in randul parintilor si observatia arata ca acestia neglijeaza multe dintre aspectele dezvoltarii copilului, ca unele metode si tehnici de invatare pe care le folosesc sunt slab productive sau gresite. Prin parteneriatul educativ dintre parinti si educatoare este bine sa se stabileasca un program unitar de educatie, cu obiective, cu performante asteptate clare, cu continuturi si mijloace adecvate.

Procesul de crestere al copilului prescolar este intens. Este necesara urmarirea constanta a dezvoltarii armonioase a corpului copilului, apreciata privindu-l din fata si din profil, cantarindu-l, masurandu-i inaltimea.

Hranirea necorespunzatoare a copilului poate afecta dezvoltarea lui generala, inclusiv intelectuala. Hrana adecvata, diversa, proaspata, pregatita si servita in asa fel incat sa fie usor de consumat de un copil mic, favorizeaza cresterea.

Somnul necesar copilului de 3-6 ani este de 10-13 ore pe zi, dintre care 1-2 ore somnul de dupa-amiaza. Un copil care doarme destul este vioi dimineata si nu este foarte obosit la pranz. Somnul nu trebuie considerat o pedeapsa, iar parintii trebuie sa stea cu copilul la inceput, sa-i citeasca o poveste.
Miscarea este starea obisnuita a copilului. Maturizarea si formarea deprinderilor, mai mult spontana, prin acomodare la provocarile mediului, il fac sa dobandeasca nivelul motric specific varstei. Parintii il ajuta uneori sa invete miscarile, demonstrandu-i-le si explicandu-i-le.

Jocul, activitate practicata la toate varstele, este pentru copilul prescolar activitate fundamentala. Toate progresele sale fizice, intelectuale, afective, sociale sunt explorate si consolidate prin joc. Parintii care se joaca impreuna cu copiii, slabind cenzurile si micsorand distantele, isi imbunatatesc comunicarea cu copiii, dau acestora incredere in valoarea lor, sunt iubiti.

Cunoasterea de sine, a oamenilor si a mediului sau fac din copilul de 3-6 ani o persoana care trece deseori, cu intelegerea si prin activitatea sa, granitele familiei. Parintii pot contribui mult la mentinerea interesului pentru cunoasterea mediului, formarea de atitudini pozitive fata de mediul in care traieste.

Pentru dezvoltarea si cresterea armonioasa a copilului, parintele trebuie sa fie calm, iubitor, plin de bun-simt si disponibil. Copiii sunt diferiti. Ei nu au nici acelasi temperament, nici aceleasi gusturi, iar dezvoltarea lor nu este egala in toate domeniile. De aceea, parintii nu trebuie sa fie nici orgoliosi, nici nelinistiti daca achizitiile sau dezvoltarea copilului lor, la o anumita varsta, nu coincid cu premisele descrise de unii specialisti. Asadar, este esential sa respectam si sa sustinem fiecare copil in ritmul sau, in transformarea sa progresiva in functie de nevoile sale.