Delicata problema a comunicarii cu adolescentii

Probabil ca mai degraba ar trebui spus "spinoasa problema", intrucat, cu siguranta nu este deloc un lucru simplu. Modul in care decurge relatia dintre adolescent si parinti...

Probabil ca mai degraba ar trebui spus "spinoasa problema", intrucat, cu siguranta nu este deloc un lucru simplu. Modul in care decurge relatia dintre adolescent si parinti le poate da dureri de cap celor din urma, iar pentru tanarul respectiv ar putea constitui o veritabila sursa de stres.

Bineinteles ca intentiile bune ale parintilor se pierd undeva pe drum, iar adolescentul ramane cu impresia ca, in cel mai fericit caz, "ai lui" sunt niste demodati si conceptiile lor sunt depasite demult.

Iata numai doua exemple edificatoare. Sa presupunem ca descoperi in camera lui, in mod evident nu prea bine ascuns, un pachet de tigari. Tras la raspundere, iti va spune ca... i le-a dat un prieten spre pastrare, de exemplu. Nu ia in calcul ca prezumtivul "prieten" i-a dat sa pastreze si bricheta. Evident ca o minciuna atat de stravezie ar scoate din sarite pe oricine si de aici pana la cearta nu mai e decat un pas.

Analog, daca parintii sunt ingrijorati ca adolescentul in varsta de 13-14 ani a inceput deja sa iasa la o bere "cu baietii", el va ajunge la concluzia despre care vorbeam ceva mai devreme: parintii au o mentalitate descinsa din secolul trecut, in definitiv ce greseste daca bea si el o bere, e baiat mare de acum etc.



Cu fetele, lucrurile stau aproximativ la fel, cu exceptia faptului ca, la varsta aceasta, nu le place prea mult berea. Dar si ele au "puseuri de emancipare", in special atunci cand vor sa se machieze provocator sau sa plece la discoteca in timpul saptamanii, fara a-si fi terminat lectiile.

Daca esti mama unui adolescent, sunt toate sansele sa te fi confruntat deja cu acest gen de probleme, a caror rezolvare nu o gasesti intotdeauna cu usurinta. Dincolo de a fi rabdatoare si a astepta sa treaca varsta aceasta dificila, sunt si alte lucruri pe care le poti face in asa fel incat sa imbunatatesti calitatea comunicarii cu fiul sau fiica ta.

Arta de a asculta 
 

La baza unei bune comunicari cu adolescentii, in special, se afla capacitatea ta de a-i asculta. Iar acest lucru se simte imediat (mai ales ca tinerii sunt atat de sensibili), iar acest lucru ii va face sa se deschida mai usor si sa fie mai receptivi la ceea ce vrei sa le transmiti.



Sa luam tot unul dintre exemplele mentionate: cel in care il surprinzi ca are un pachet de tigari. Primul tau impuls este acela de a-l lua la rost, eventual pe un ton ridicat. Rezultatul? Previzibil: va intra in defensiva, va nega pe un ton vehement si te va acuza ca i-ai scotocit prin camera.

Gandeste-te ca, in definitiv, nu este nimic iesit din comun ce face, chiar daca e nociv si ti-ai dori din tot sufletul sa nu inceapa sa fumeze. Tocmai de aceea ar trebui sa nu tratezi faptul ca fiind ceva deosebit si sa nu dramatizezi; pe un ton calm si (aparent) relaxat, intreaba-l despre ce e vorba. Nu ca n-ar fi evident, insa a-l acuza din primul moment ar insemna ca tot demersul tau pacifist este sortit esecului.

Ar putea fi mai multe motive pentru care fumeaza: din teribilism, pentru a fi acceptat de grupul sau de amici, din spirit de fronda - sunt argumente importante din punctul lui de vedere. Abia dupa aceea poti decide care este cea mai buna conduita pe care ar trebui sa o adopti.

Masoara-ti cuvintele


Pe fondul furiei si al frustrarii, parintii pot ajunge sa rosteasca vorbe grele. Chiar daca ei de fapt nu cred ceea ce spun, efectul asupra copiilor ar putea fi extrem de puternic.

Nu uita nici un moment ca sunt la varsta cand orice fleac dobandeste valente de tragedie greaca si ca ei pun totul la suflet.

Numara pana la zece in gand (stiu ca pare ceva banal, dar chiar functioneaza) si spune-i ce ai de spus, fara a folosi insa invective. Nu-ti poti imagina cat de mult l-ar afecta. Iar pe tine asta nu te va ajuta decat sa te descarci pe moment, insa dupa aceea vei regreta. Cu atat mai mult cu cat una dintre consecinte ar putea fi ca se va inchide in sine si nu va mai avea curaj sa-ti destainuie problemele si framantarile sale.

Nu "predica"


Ceea ce adolescentii numesc "un discurs moralizator" nu reprezinta nici pe departe cea mai buna metoda pentru a-l face sa te asculte. Daca speri ca vorbele tale sa ajunga in sufletul si constiinta lui, foloseste fraze scurte si pune-i intrebari care sa-l conduca exact la concluzia vizata de tine. Acest lucru il va face sa aiba mai multa incredere in el.

Astfel, sunt mai multe sanse sa tina cont de aceste lucruri.

Daca observi ca devine monosilabic si nu mai are chef de vorba, nu-l presa. Poate ca are nevoie sa reflecteze. Datoria ta, ca parinte, este sa-l asiguri ca vei fi intotdeauna disponibila sa stai de vorba cu el.