Este un subiect atat de complex si atat de paradoxal... Pe de o parte, desi stim ca va veni si momentul in care vom pierde pe cineva drag si noi insine vom pleca... undeva, evitam din rasputeri sa vorbim sau sa ne gandim la acest lucru. Este firesc; aceste drame fac parte si ele din viata, dar asta nu inseamna ca, discutand despre asta, ne vom face vreun serviciu.
Pe de alta parte, cu toate ca niciodata nu putem fi pregatiti pentru asa-ceva, se intampla. Pur si simplu. Si-atunci, daca avem copii, la ei ne gandim in primul rand. Ce le putem spune, ce simt ei, ce se petrece in mintea lor, cum ii putem ajuta? Exista, oare, vreo modalitate prin care sa le usuram povara din inima lor micuta si pura?
Copiii nu sunt niciodata prea mici pentru a percepe o pierdere sau pentru a tine doliu sufletesc. Mentalitatea gen "E prea mic pentru a-si da seama, macar el nu sufera!" este gresita. Da, un copil de varsta foarte mica nu percepe dimensiunea reala a dramei respective; dar ar fi o mare greseala sa presupunem, automat, ca-i este mai usor. Oricat de greu ti-ar fi tie, ca persoana adulta, trebuie sa te aduni si sa-i explici prichindelului.
Disparitia animalului de companie
Pentru multi copii, acesta poate fi primul "contact" cu ceea ce inseamna un deces, o pierdere ireparabila. De aceea, este important sa-i fii aproape si sa nu eziti sa-i arati ca si tu esti trista. Sub nici o forma sa nu incerci sa-i minimalizezi durerea, iar consolarea "Iti iau alta pisicuta!" ar trebui sa mai astepte macar cateva zile pana la a fi adusa in discutie si, in functie de modul in care reactioneaza copilul, cateva saptamani bune pana la a fi transpusa in practica.
In acest moment, copilul nu se poate mangaia decat stiind ca animalutul sau a fost fericit atat timp cat a trait si ca acum este intr-un loc unde se simte foarte bine si se joaca mereu cu prietenii sai. Daca a avut loc un accident, este bine sa eviti detaliile, dar nu incerca sa-l minti pe cel mic. A-i spune ca pisicuta s-a pierdut sau ca a plecat, "dar se va intoarce", este profund gresit. Nu numai ca-i dai false sperante si astfel nu va depasi momentul, dar fiecare zi va fi un chin pentru el.
Te-ai putea gandi ca este bine sa dispara din locuinta tot ceea ce aminteste de pisicuta respectiva; castronelul, cosul unde dormea, jucariile etc. Si aceasta este o greseala; senzatia de gol va fi mult mai intens si mai dureros constientizata de catre copil. Sigur, nici sa le lasi pe toate la locul lor, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, nu este indicat. De aceea, strange-le si depoziteaza-le undeva unde sa nu fie in raza vizuala a copilului si explica-i faptul ca pisicuta are nevoie de lucrusoarele ei personale acolo unde s-a dus. Sunt toate sansele ca situatia sa fie mai usor de suportat de catre prichindel. Iar atunci cand va fi trecut peste nefericita intamplare, ii va face bine sa revada obiectele care-au apartinut pisicutei.
Decesul unui membru al familiei
Daca un copil este destul de mare ca sa indrageasca pe cineva, atunci este destul de mare si ca sa realizeze ca persoana respectiva nu mai exista si sa sufere din aceasta cauza. Ca si in situatia descrisa anterior, poate ca nu concepe inca permanenta mortii; cu certitudine insa, intelege ca s-a schimbat ceva definitiv.
Rutina este foarte importanta pentru un copil, iar ceea ce s-a intamplat il face sa se simta nesigur. Este o situatie complet noua pentru el, nu pricepe de ce toti in jurul lui sunt tristi si, cu atat mai mult, nu intelege de ce, atunci cand intreaba de bunica, privirile celorlalti se impaienjenesc si incearca sa schimbe vorba. Si pana la urma, unde e bunica, de fapt?
Ar trebui sa procedezi asa cum iti spuneam adineauri: nu-l minti. Vorbeste-i cu blandete, foloseste cuvinte simple si pregateste-te sa raspunzi la intrebari asa cum numai copiii pot adresa, adica nevinovate si foarte incomode. Spune-i ca bunica a trebuit sa plece, dar asta nu inseamna ca nu-l mai iubeste (neintelegand moartea, copiii pot ajunge la concluzia ca au fost abandonati).
In cazul in care copilul are cat de cat idee despre ce inseamna o astfel de "plecare" (daca s-a mai intamplat o drama similara in familie sau printre cunoscuti), ii poti spune ca bunica a plecat la intalnire cu ceilalti. De asemenea, pentru ca tot vorbeam despre senzatia de abandon, micutul trebuie sa stie ca tu il iubesti in continuare la fel de mult, chiar daca esti trista si ai lacrimi in ochi.
Dincolo de sugestia de a nu-l lua la inmormantare (este evident ca nu e pregatit pentru un astfel de ritual cumplit), iti sugerez sa te straduiesti sa mentii rutina zilnica. Este un lucru esential pentru starea de spirit a copilului si va va ajuta si pe voi, adultii, sa depasiti mai lin momentul.
Si, de vreme ce tot vorbim despre modul in care poti pregati un copil pentru asemenea momente tragice, nu te feri sa-i citesti povesti care au deznodamant asemanator. Exemple sunt destule: Bambi care si-a pierdut mama, Cenusareasa ori Alba-ca-Zapada, ale caror mame, de asemenea, au murit etc. Atunci cand ii citesti povestile respective, spune-i ca si in viata reala se intampla astfel de lucruri. Iar cand e cazul, poti face o paralela cu situatiile din basmele cu pricina. Nu-i va usura durerea, dar poate il va ajuta sa depaseasca mai usor pierderea.