Copilul minte

Are 5 ani si, de la o vreme, a inceput sa minta. Minte si in legatura cu lucrurile marunte, dar si cu situatiile serioase. E o problema grava? Ce e de facut? Nu te ingrijora. Afla de la noi care e cea mai buna modalitate prin care poti stopa acest comportament.

Psihoterapeutii sunt toti de aceeasi parere: nu este un lucru neobisnuit ca un copil in varsta de 5-6 ani sa minta. Pentru ca, la un moment dat, orice copil experimenteaza minciuna. De ce oare? Deoarece incearca sa descopere granitele dintre adevar si minciuna, testand in acelasi timp si diversele realitati cu care se confrunta. Copiii inteleg altfel decat adultii ce e drept sau nedrept, bun sau rau, moral sau imoral. La aceasta varsta ei isi dezvolta simtul justitiei si al moralitatii si este important ca parintii sa ii sprijine. Tu trebuie sa il inveti cum poate deveni un om de caracter, dar si cat este de necesar sa respecte adevaratele valori. Cei mici isi imagineaza tot felul de povesti si scenarii fantastice, astfel ca le este dificil sa separe realitatea de fantezie. Copilul tau tocmai traverseaza perioada "minciunii". Cum procedezi si cum poti corecta acest comportament?

Invata-l ca onestitatea este una dintre valorile care trebuie respectate si da-i exemple pe care le poate intelege. Spune-i o poveste despre cineva care a mintit si a ranit sentimentele altei persoane (de exemplu: un iepuras care, mintind-o pe mama lui, a suparat-o rau). Nu uita ca treaba ta este sa il inveti, nu sa-l pedepsesti. Cand descoperi ca a mintit, incearca sa nu te enervezi, chiar daca iti este greu. Mai bine ajuta-l sa-si repare minciuna.

Trebuie sa stie ca adevarul este important pentru tine si ca te astepti sa-ti spuna intotdeauna adevarul, indiferent de situatie. Doar asa poti avea incredere in el.

La aceasta varsta, copiii nu disting binele de rau. Tu trebuie sa il inveti sa faca diferenta. Discuta cu el diverse probleme de moralitate, oferindu-i exemple: "Un copil care fura jucaria altui copil a facut un lucru rau".

Lauda-l mereu cand are curajul sa-ti spuna ca a facut o prostie: "stiu ca ti-a fost greu sa recunosti ca tu ai spart farfuria, dar ma bucur ca mi-ai spus adevarul". Afla care este motivul minciunii: "De ce nu mi-ai spus adevarul, ti-era teama de ceva?"

Ori de cate ori il prinzi "cu mata in sac" spune-i ca ar fi frumos din partea lui sa se scuze pentru ce a facut, atragandu-i atentia, cu autoritate, ca gestul lui a fost urat si ca nu trebuie sa-l mai repete. Nu ii lasa impresia ca este de ajuns sa isi ceara iertare pentru a-si repara greseala. Minciuna poate deveni o obisnuinta daca stie ca tot ce are de facut dupa aceea este sa spuna "imi pare rau".

Copiii copiaza comportamentul adultilor. Daca vede ca mama sau tata spune o minciuna ca sa evite un conflict in familie, va face la fel.

De ce minte copilul?
Pentru ca se simte in nesiguranta.
Pentru ca se teme de consecinte (il cearta mama, tipa tata la el...). Cand stie ca a facut ceva rau, prefera minciuna ca sa scape de pedeapsa.
Minte ca sa se protejeze pe el sau sa protejeze pe altcineva.
Pentru ca i se spune deseori ca e mincinos si ajunge sa creada ca asta e rolul lui: sa minta.
Ca sa atraga atentia asupra lui.