"Copilul meu este agresiv. Ce fac?"

Mioara, mama unei fetite de 3 anisori, este nelinistita de compartamentul extrem de agresiv al micutei: "Cand iesim in parc, incepe sa isi loveasca tovarasii de joaca, fara niciun motiv, pur si simplu se duce la ei si le da cate un pumn sau cate o palma peste fata. Si cei de la gradinitia mi-au atras atentia asupra comportamentului ei... Am incercat sa vorbesc cu ea, dar nu prea reusim sa ne intelegem. Are momente in care si cu mine se comporta agresiv, fara un motiv anume, la noi in casa nu a avut astfel de comportamente. Nici nu mai stiu cum sa reactionez..".

Cunoscut este faptul ca fiecare individ se naste cu o doza de agresivitate, important este sa gaseasca metode viabile pentru a si-o tine in frau. Cand copilul tau are astfel de porniri, nu le ignora si incearca sa gasesti rezolvari.

De cele mai multe ori, comportamentul agresiv al copilului semnalizeaza nevoi ale sale. Faptul ca la un moment dat putem descoperi la copilul nostru un astfel de comportament, nu reprezinta neaparat un semnal de alarma. Insa, daca el se manifesta prea des, atunci ne putem afla intr-o zona care sa indice si implicarea unui specialist.

Situatiile in care intalnim comportamente agresive la copii sunt foarte variate si constituie modul lor de a ne face cunoscute mesaje ce nu pot fi exprimate direct. Este forma pe care o imbraca neputinta de a pune in cuvinte ceea ce simt, ce-i framanta.

Comportamentul agresiv al micutului tau poate fi un mod de a atrage atentia (din cauza faptului ca a fost neglijat), doreste obtinerea unui beneficiu, din cauza impulsivitatii, sau poate fi, pur si simplu, o provocare. Alteori, prin acest tip de comportament, copii incearca sa atraga atentia asupra lor, exprimand intr-un altfel de mod: "Sunt langa tine!", "Exist!", "Ma vede si pe mine cineva?".

Aceasta agresivitate nu trebuie incurajata, pentru ca, in timp, datorita supunerii celor din jur, aceasta agresivitate devine tot mai accentuata si se manifesta tot mai des.

Multi parinti raspund copilului agresiv cu agresivitate. Aceasta nu este nici pe departe o solutie. Nu tipa la el si nu il pedepsi, dar nici nu il ignora si nu fi prea permisiva cu el. Cea mai buna metoda este comunicarea; nu vei reusi dupa doar o discutie, persevereaza si veti reusi impreuna sa treceti peste acest impas. Este de preferat ca discutia sa fie imediat dupa ce ati observat comportamentul agresiv. Nu uita sa iti pastrezi calmul si sa ai multa rabdare cu micutul tau...

Nu uita si de recompensa! Atunci cand discutia da roade, nu ezita sa il lauzi. Copilul va intelege ca a facut un lucru bun si aceasta ii va da incredere il el.

Mihaela Zafiu, psiholog, explica: "Copii se pot simti vinovati din pricina unui divort ori a unei rupturi intre parinti, se pot simti abandonati in momentul intrarii lor la gradinita. Pot, din varii motive, sa se simta neglijati de catre parinti sau de catre cei ce reprezinta figuri parentale pentru ei, sau poate din contra, se manifesta astfel cand sunt prea rasfatati si vad ca nu li se impun limite". In acest caz, limitele pot sa ajute la orientarea si mai buna organizare a personalitatii unui copil.

Intr-o dezvoltare normala a unui copil putem intalni si autoagresivitatea, dupa cum ne spune si Mihaela Zafiu, care mentioneaza ca tipul acesta de gesturi sunt menite sa-i confere copilului certitudinea ca el exista cu adevarat in propriul sau corp si ca poate sa detina un control propriu.

Un rol important in "educarea agresivitatii" il are jocul, care constituie principala modalitate prin care copiii asimileaza informatii. Prin joc, ei imita ceea ce observa la cei din jur, mai ales la adulti. Aceasta este modalitatea prin  care copiii achizitioneaza foarte mult din bagajul pe baza caruia, mai tarziu, se va contura si se va defini personalitatea. Deprinderile insusite acum vor determina felul in care copilul va gestiona situatiile de criza.

Daca ii insuflam jocul, putem ajunge mai aproape de lumea interioara a copilului. Comunicand pe intelesul lui, intrand in dialog cu el, descoperim cum este, de fapt, copilul, ce nu intelege, ce-si doreste etc.

"Dialogul si jocul inseamna timp dedicat lui. Timpul dedicat copilului inseamna atentie. Astfel, i se va conferi siguranta faptului ca este iubit, acceptat, inteles. Toate aceste momente sunt dorite de catre copil spre a fi traite in egala masura atat cu mama, cat si cu tatal", ne mai spune Mihaela Zafiu.