Te-ai intrebat vreodata de ce este cerul albastru? Sau de ce ratele nu poarta pantofi? Chiar asa, oare unde locuiesc dinozaurii? Cum adica, nu mai exista dinozauri?
Doar abia i-ai vazut in pelicula "Jurassic Park"! Acest gen de intrebari, aflate pe buzele tuturor copiilor, constituie o adevarata proba de rabdare si, de ce nu, de imaginatie, pentru parinti. Cum i-ai putea raspunde micutului, astfel incat sa nu-l induci in eroare si, in acelasi timp, sa nu fii prea "tehnica"?
Astfel de intrebari apar, de regula, in jurul varstei de trei ani. In primul moment, vei fi probabil siderata de ineditul problemei si de curiozitatea celui mic, astfel incat fie ii raspunzi excesiv de amanuntit, riscand sa-l derutezi, fie ii spui "Vei afla cand vei mai creste". In ambele cazuri, ai face o greseala.
De asemenea, unii parinti prefera sa spuna ca nu stiu, insa pasivitatea aceasta va compromite imaginea pe care cel mic o are despre tine. Este varsta la care te priveste ca pe un fel de autoritate suprema, o persoana atotstiutoare si, daca tu il deceptionezi, nu va mai avea incredere in tine.
Adevarul este ca trebuie sa te adaptezi situatiei si sa inveti sa-i raspunzi "pe limba lui".Unele intrebari sunt nostime si este distractiv si pentru tine sa incerci sa gasesti o explicatie plauzibila, adica una pe care cel mic sa o poata intelege. Altele sunt banale, iar la altele ai raspuns deja de atatea ori, incat ai sentimentul ca, daca va mai trebui sa explici inca o data de ce pisica miauna, iti vei iesi din fire. Insa nu risti sa il deceptionezi?
Atunci cand intrebarea este interesanta, esti tentata sa te lansezi intr-o explicatie amanuntita. Insa copiilor le displac discursurile si se plictisesc, astfel incat un raspuns scurt este de preferat - chiar daca este incomplet. In felul acesta, puteti incepe un dialog agreabil si instructiv pentru cel mic.
De exemplu, ce i-ai spune daca te-ar intreba, cu un aer serios si preocupat: "Mama, pe mine m-ai cumparat de la magazinul de bebelusi?".
Inocenta lui te induioseaza si te amuza. Spune-i, pur si simplu, ca nu exista astfel de magazine si ca el a aparut pe lume pentru ca mami si tati se iubesc si au dormit impreuna.
Pentru varsta de trei-patru ani, este suficient, urmand ca ulterior sa-l ajuti sa inteleaga unele notiuni elementare de sexualitate. Incearca sa dai raspunsuri scurte si asteapta intrebarile lui - care nu vor intarzia sa apara.
Psihologii americani au explicat ca cei mici au nevoie sa-si construiasca propriul sistem de referinta pentru a intelege ceea ce se intampla in jur, iar pentru a-i ajuta, ideal ar fi sa le poti da exemple concrete, insotite de imagini sau fotografii. Acestea sunt mult mai usor de "decriptat" si asimilat decat cuvintele.
In astfel de situatii, Internet-ul iti poate fi de real folos. Presupune ca micutul tau te intreaba "Eu de ce respir?". Daca vei incepe sa-i explici mecanismul inspiratie - expiratie si modul de functionare a plamanilor, te va privi contrariat si, inevitabil, vor urma "de ce-urile" si "cum-urile".
Asadar, cauta pe Internet un site care sa ilustreze respiratia cu ajutorul unei imagini animate. Sugereaza-i sa respire adanc si, in acelasi timp, arata-i miscarea plamanilor din imagine.
Va fi incantat de noua descoperire si va putea avea o reprezentare destul de clara asupra a ceea se intampla in organism.
Una dintre cele mai mari temeri ale parintilor, in cazul de fata, este aceea ca un raspuns incomplet sau prea vag ii va discredita in ochii celor mici, care vor incerca, eventual, sa afle din alte surse. Insa acest lucru se va intampla oricum, asa incat nu prea ai cum sa previi.
In zilele noastre, accesul la informatie nu mai constituie o problema. Copiii din jur, de la gradinita, televizorul, si, mai tarziu, cartile sau Internet-ul - toate acestea reprezinta inepuizabile surse pentru orice copil. Asadar, gandeste-te ca va veni si momentul in care nu te va mai intreba pe tine... si, prin urmare, bucura-te ca-ti solicita acum ajutorul si straduieste-te sa-i raspunzi satisfacator.
Ti-e teama de intrebarile lui? Incearca sa privesti partea plina a paharului: intrebarile "infricosatoare" vor aparea la varsta adolescentei. "Mama, pot sa ma duc la o petrecere in noaptea asta si sa ma intorc maine dimineata?". Prin comparatie, intrebarea referitoare la culoarea albastra a cerului ti se va parea mult mai usoara, nu-i asa?
Poate una dintre cele mai "grele" intrebari care ti-ar putea fi adresate acum este "Unde se duc oamenii cand mor?".
Daca te intreaba asa ceva, este momentul sa-i prezinti, la modul cel mai simplu, cateva notiuni elementare de religie si despre Dumnezeu si ingeri. Oricum, copiii nu asociaza ideea mortii cu cea a disparitiei definitive - majoritatea cred ca persoana respectiva "s-a dus in cer si ne vede de acolo".
Indiferent de ceea ce ii spui, ai grija sa nu-l sperii si sa nu emiti sentinte definitive de genul "nu-l mai putem vedea niciodata pe cel care a murit". Numai daca te intreaba, spune-i ca si el se va duce "in cer", dar peste foarte mult timp si ca acolo va fi frumos si se va putea juca impreuna cu alti copii. Dupa aceea, distrage-i atentia de la subiect cu delicatete.