Copiii, locatari ai camerei conjugale?

Faptul ca unii copii ajung sa umble prin camera parintilor ridica o problema in plus. De-a lungul istoriei, am trecut prin perioade in care copiii au fost considerati locatari ai camerei conjugale sau, dimpotriva, cand le era interzis accesul in camera parintilor.

In ultimul timp, exista o mare doza de libertate: copilul este tratat ca un print si intreaga familie se centreaza in jurul dorintelor lui. Intra si iese dupa bunul plac in camera parintilor si risca sa fie martorul, intr-o buna zi, la o "scena primitiva"; doarme oricand vrea in patul parintilor, pe care ajunge sa ii vada cum se plimba goi sau cum se spala, in baie.

Acordam, asadar, prioritate copilului in fata cuplului si negam importanta relatiei duale si nevoia fiecaruia de intimitate.

Trebuie abordata insa o atitudine mai justa.

Psihologii, la fel ca fiecare dintre noi, au constatat faptul ca laxismul si lipsa de repere ce reiese de aici au ca rezultat un copil mai putin structurat si, in fine, violent deseori.

Si, in ceea ce priveste cuplul, lipsa unor referinte necesare acordate copilului il va transforma intr-un adult care, ajuns la varsta casatoriei sau a unei relatii intime, va intampina mari dificultati in a-si construi o legatura viabila.

Sa luam deci ca baza faptul ca un cuplu reprezinta pivotul familiei si ca viata cuplului respectiv e bine sa fie personala, intensa si protejata. Este un lucru benefic pentru cei care constituie cuplul, dar si pentru copiii din familia respectiva, in masura in care unitatea fecunda a adultilor le va deschide o cale sanatoasa formarii lor.

Prin urmare, sa fim sot si sotie, dar si tata si mama va avea ca rezultat o foarte buna dezvoltare a copilului.

In aceasta privinta, spatiile private trebuie sa ramana private. Sala de baie trebuie sa fie un loc intim si inviolabil, unde fiecare trebuie sa fie sigur de faptul ca nu se afla decat singur, cu sine insusi.

Camera este de asemenea un loc rezervat in exclusivitate, atat cea a parintilor cat si cea a copiilor. Referitor la camera conjugala, este locul sacru al cuplului, acolo unde partenerii isi impartasesc intimitatea afectiva si cea sexuala. Copiii nu trebuie sa intre aici in voie; in timpul momentelor de intimitate ale parintilor, accesul in camera le va fi interzis, iar usa poate fi chiar inchisa cu cheia.

Aici nu se intra niciodata fara a avea permisiunea si fara a bate mai intai.

O data fixata aceasta regula, copilul va veni cu dragoste in camera parintilor pentru a face o marturisire, pentru a le spune ca are un necaz sau ca a visat urat sau, cateodata, pentru o mangaiere tandra, cum ar fi dimineata.



Este o practica frecventa, dar este, de asemenea, si o falie in intimitatea cuplului, ce risca sa devina ireversibila la un moment dat. In ceea ce priveste nuditatea, ea nu trebuie sa fie ceva public. Corpul nostru ne apartine noua si numai noua, cu frumusetea si secretele pe care le are si le ascunde: nu trebuie sa-l expunem, sa-l banalizam.

Copilul se poate simti frustrat ca nu ar avea drepturi depline, dar acest lucru ii va obliga pe micuti sa-si caute in altceva momente de satisfactie.

In acest mod trebuie sa se formeze si sa creasca un copil. Parintii nu trebuie sa se simta vinovati, pentru ca cel mai bine isi vor ajuta copilul daca vor sti sa se iubeasca unul pe celalalt si pe ei insisi.