3. Construieste-i o imagine reala despre sine
3. Construieste-i o imagine reala despre sineProblema. Fiica ta canta la pian. In sinea ta stii ca nu va ajunge niciodata la mai mult decat trei cantece. Se pregateste pentru serbare si te intreaba cum ti se pare “concertul”. Daca raspunzi: “Este absolut minunat, draga mea!”, ar trebui sa te gandesti de doua ori.
Solutia. “Increderea in sine este un detaliu foarte important al personalitatii, care se construieste prin incurajari, prin laude, prin aprecierea efortului si a reusitelor. La fel de important pentru personalitatea copilului este si recunoasterea propriilor capacitati si a limitelor”, spune Suzy Martyn.
Daca copilul va fi laudat pentru fiecare gest pe care il face, isi va construi o imagine de sine gresita si va fi extrem de expus si vulnerabil in momentul in care va intra in competitia reala care este viata. Socul va fi foarte mare. De la cinci-sase ani copilul trebuie laudat doar daca ceea ce face merita lauda parintilor. Copilul are nevoie de critica, de justa si reala apreciere, tot asa cum are nevoie si de incurajari, dar toate trebuie sa fie pe masura varstei si a reusitelor sale. Si cine poate fi un critic mai onest si mai sincer decat parintele? Daca lauda si critica sunt reale, si corespund realitatii, copilul va intelege sa faca diferenta intre valoare si non-valoare, intre bine si rau, in ultima instanta".
4. Critica cu grija!
Problema. “Esti lenes!” sau “Esti murdar! Este murdar peste tot in urma ta!” ori “Nu esti bun de nimic, trebuie sa fiu mereu in urma ta” sunt lucruri pe care este posibil sa le fi spus copilului tau. Si este foarte gresit! Vorbe de acest gen pot parea inofensive adultilor, dar copilul le receptioneaza altfel.
"Copiii, pana in pargul adolescentei si chiar dupa, vor sa fie luati in seama, in ansamblul lor. Copilul nu va intelege, prin 'esti lenes', doar ca il acuzi ca nu a dus gunoiul sau nu si-a facut curat in camera, ci va lua in sensul cel mai larg afirmatia ta. Problema este delicata si te obliga pe tine, parinte, sa fi foarte atent si cu felul in care critici, si cu ceea ce critici", spune Suzy Martyn.
Solutia. Explica atunci cand il acuzi de ceva. Nu spune “Esti lenes!”, ci “Esti lenes pentru ca te-am rugat sa duci gunoiul si nu ai facut ce ti-am cerut!”. O solutie si mai buna ar fi aceea de a combina critica cu lauda. “Sunt foarte mandra de rezultatele de la matematica, dar ar fi perfect doar daca ti-ai face si curat in camera” sau “Este de toata lauda ce ai facut azi, dar o sa fiu foarte fericita daca nu vei mai intrazia la scoala”. O alta cale de a transmite mesaje critice copilului ar fi aceea de a exprima ceea ce simti tu, fata de actiunile lui. Nu spune “Esti murdar”, ci “Sunt dezamagita pentru ca ti-ai murdarit pantalonii. Imi placeau!”. Suzy Martyn sustine ca adoptarea unei astfel de atitudini are rezultate mult superioare criticii pure, mai ales la copiii mai mari.
5. Nu se spune “nu”
Problema. Suntem tentati sa oferim copiilor tot ceea ce vor, pentru a evita conflictele, si este gresit. Copiii nu trebuie sa creada ca tot ceea ce vor, obtin.
Autoritatea parintelui trebuie sa fie inteleasa corect si de copil, si de adult. Este cheia de bolta si a unei bune educatii si a increderii intre copil si parinte. Inainte de impune copilului tau ceva, gandeste-te daca lucrul respectiv merita cu adevarat tratat cu “autoritate”. Daca nu, tocmai pentru a-i castiga respectul, lasa-i posibilitatea sa aleaga.
Exemplu: baiatul tau de 11 ani vrea la meci, tu vrei sa mearga la o matusa. Daca timpul petrecut in familie este o chestiune cu adevarat importanta, atunci decizi si il informezi despre faptul ca va merge. Daca este o chestiune mai putin importanta, intreaba-l si lasa-l sa decida.
Solutia. Gandeste-te de doua ori inainte de a-i impune ceva. Vezi daca este cazul, cu adevarat, ca decizia sa fie exclusiv a parintelui. “Cel mai important este ca atunci cand ai spus copilului ca TREBUIE sa faca un anumit lucru, sa nu revii asupra deciziei luate. Daca ai spus TREBUIE, orice negociere inceteaza. Atentie insa, ca masura sa fie una corecta si echitabila. De autoritatea parinteasca nu trebuie sa profiti, nici macar tu, parintele”, avertizeaza Suzy Martyn.
Comentarii (4)
de putin timp am inceput sa ma enervez repede,sa vorbesc urat cu copilul meu de 3 ani jumatate,il cert,tip,l ating la fund mereu,nu ii prea dau atentia necesara deoarece sant prea nervoasa. ma simt tare vinovata si pentru asta am inceput sa caut pe net tot tipul de lamuriri despre comportamentul parintilor fata de copii.
eu ma smt vinovata uneori de slabiciunea mea de a le indeplini dorinte care sunt peste puterile noastre uneori facind eforturi supraomenesti pt care nu suntem recompensati nici macar cu un sarut daca le spunem cit de greu nea fost noua ine fac,,comunisti''
eu ma smt vinovata uneori de slabiciunea mea de a le indeplini dorinte care sunt peste puterile noastre uneori facind eforturi supraomenesti pt care nu suntem recompensati nici macar cu un sarut daca le spunem cit de greu nea fost noua ine fac,,comunisti''
as dori sa aflu daca as putea calatori in avion cu copil de 2-3 luni pe ruta germania romania
Posteaza comentariu