Probabil ca, atunci cand erai copil, intrebarea "Ce vrei sa devii cand vei fi mare?" era la ordinea zilei. Parinti, bunici, prieteni de familie - nimeni nu rata ocazia de a te stresa cu aceasta intrebare, iar raspunsul tau varia de la o zi la alta: astazi - medic, maine - avocat, poimaine - aviator, si atatea alte profesii...
Probabil ca meseria pe care ai ales-o nu are nimic in comun cu ceea ce iti proiectai tu atunci. Unor copii nu le place sa fie intrebati acest lucru, altii se bucura sa se afle in centrul atentiei. In ce categorie se incadreaza prichindelul tau?
Daca il intrebi pe micut, ar trebui sa fii pregatita pentru raspunsuri dintre cele mai fanteziste. In fond, este la varsta cand imaginatia este in plin proces de dezvoltare.
Spre exemplu, fetita ta in varsta de trei - patru ani iti spune, foarte serioasa, ca si-ar dori sa devina o papusa Barbie. Pe undeva, raspunsul ei este firesc, pentru ca aceste papusi sunt adorate de micute, care si le proiecteaza ca pe un adevarat model: sunt frumoase, elegante si...
au si un Ken alaturi de ele.Adevarate printese! Asadar, din punctul ei de vedere, este cat se poate de normal sa aspire la acest statut.
Care ar fi reactia ta? Nu ar fi deloc indicat sa te amuzi sau sa desconsideri opinia ei, spunandu-i ca este ridicol - sau oricare alta reactie dura si nejustificata in context. Nu ai reusi decat sa o determini sa nu mai aiba incredere in tine ori chiar sa-i creezi un complex de inferioritate greu de depasit.
De asemenea, un raspuns de genul "Nu mai vorbi prostii! Vei deveni profesoara!" constituie o greseala - pe care, din pacate, o fac destul de multi parinti. In nici un caz nu trebuie sa-i dai de inteles ca i-ai fi trasat deja destinul - de fapt, cel mai bine ar fi sa n-o faci deloc.
Nu spune nici macar "In familia noastra, cu totii suntem medici" - i-ai putea crea impresia ca nu are de ales decat o cariera in acelasi domeniu.
O alta greseala frecventa este aceea de... a-l lua prea in serios.
Psihologul american John Haines explica ce s-ar putea intampla in aceasta eventualitate: "Annete, o fetita in varsta de 7 ani, raspundea cu placere la aceasta intrebare. Intr-o buna zi, cand a fost intrebata - a cata oara? - ce vrea sa devina cand va fi mare, ea a raspuns ca si-ar dori sa fie medic veterinar. Intr-adevar, asta simtea ea atunci. Tatal ei, care se afla in aceeasi incapere, a luat-o deoparte si a inceput sa-i explice ca profesia aceasta este foarte solicitanta, taxele la facultate - mult prea scumpe pentru bugetul familiei... Urmarea a fost ca Annette nu a mai dat niciodata acest raspuns (pentru ca - da! - a mai fost intrebata), dar cel mai grav aspect este acela ca relatia cu tatal ei a inceput sa se deterioreze considerabil incepand de atunci".
Prin urmare, gandeste-te de doua ori inainte de a adresa aceasta intrebare. Mai intai, reflecteaza: de ce il intrebi asta? Ce vrei sa afli sau, mai bine zis, ce vrei sa auzi? Daca speri sa iti dea un anumit raspuns, renunta.
Nu uita ca micutii au o cu totul alta notiune a timpului decat adultii. Pentru ei, acest "... cand vei fi mare" pare ceva ireal, sau in orice caz, atat de indepartat, incat nu-l pot percepe.
Lumea lor este alta: papusi, eroi de poveste, zmei, balauri, Feti Frumosi si Ilene Cosanzene - toti acestia si multi altii constituie universul lor si este normal sa fie punctul de referinta.
Nu stiu in ce masura ar fi indicat sa pui serios problema carierei la varsta aceasta. Optiunile se vor schimba de nenumarate ori... micutii sunt foarte impresionabili acum si, daca vad pe strada o masina de pompieri, cu sirenele sunand, nu este exclus sa-l auzi spunand ca vrea sa devina pompier.
Asta este valabil astazi. Maine va auzi, poate, despre niste astronauti care s-au intors dintr-o misiune in spatiul cosmic si... "Mama, vreau sa fiu astronaut!". Si tot asa o va tine o vreme, pana cand, elev fiind, va descoperi ce il pasioneaza si care sunt adevaratele sale aptitudini.
De asemenea, unora dintre copii nu le place sa se gandeasca la acest lucru - si singurul motiv este acela ca, deocamdata, nu vor sa creasca! Le place sa copilareasca, sa fie rasfatati, iar ideea asumarii unor responsabilitati ii sperie.
Nu insista, asadar, daca vezi ca prichindelului nu-i face nici o placere intrebarea si nu-l obliga sa-ti raspunda. Reactia difera de la un copil la altul si nu ar fi recomandabil nici sa-l agasezi cu exemple de genul "Prietenul tau ne spune ce meserie vrea sa aiba! Tu de ce nu faci la fel?".
Si, daca stai si te gandesti... tu chiar iti doresti sa-l vezi mai repede adult?