Dragostea neconditionata este acea dragoste care corespunde nevoilor reale ale copilului, structurate in functie de personalitatea lui si de mediul in care traieste.
Autoritatea rezulta din fermitatea cu care aplici consecintele atunci cand prin comportamentul sau copilul sau adolescentul arata ca nu tine cont de regulile si valorile stabilite in cadrul familiei, dar si in afara ei (scoala, societate etc).
Marile probleme apar in adolescenta
Punctul critic in care parintele intelege ca nu reuseste sa dozeze in masura potrivita cele doua componente necesare disciplinarii copilului este atunci cand acesta, devenind adolescent, manifesta o serie de comportamente care ajung sa-l ingrijoreze pe parinte. Astfel de comportamente ar putea fi: ignorarea cerintelor parintelui fata de el, fumatul, tinuta nepotrivita, indiferenta fata de rezultatele scolare, chiulul etc.
Derutat ca nu reuseste sa rezolve singur, parintele apeleaza la ajutorul unei autoritati (medic, consilier, diriginte, etc). De cele mai multe ori insa, cerinta ascunsa a acestor parinti in impas este de a delega acestor specialisti deficitul sau de autoritate in fata adolescentului. Si apare astfel intrebarea: De ce se tem parintii in a-si exercita autoritatea in fata adolescentilor?
Pana la momentul in care este nevoit sa faca fata comportamentelor dificile ale copilului, parintii nu au tatonat suficient in ce masura copilul le respecta autoritatea, lasand ca multe din aceste conduite sa treaca neobservate. A invata sa fii autoritar in relatia cu copilul incepe de timpuriu si este un exercitiu in care inveti cum sa imbini masurile ferme cu discutiile cu copilul, prin care sa intelegi punctul sau de vedere, sa iti comunci si parerea, dar si emotiile tale, referitor la situatia pe care doresti sa o clarifici.
Nu te teme sa-ti exprimi supararea!
E posibil ca parintii care nu reusesc sa gaseasca o maniera potrivita de a-si exercita autoritatea sa faca parte din grupul acelor persoane care se tem in a-si exprima supararea. Ei se tem ca lucrurile ar putea lua o intorsatura neasteptata, care sa nu mai poata fi controlata. Resimt la randul lor o lipsa de afectiune si ar dori sa nu piarda si putina dragoste pe care cred ca o au din partea copiilor. Multi parinti afirma despre relatia cu fiul sau fiica sa ca este una de prietenie. Atunci cand copilul tau vede in tine o persoana de incredere si cu experienta, pentru a-i primi destainuirile si pentru a-i oferi un sfat in probleme de suflet, la momentul potrivit, poti fi mandru sa te numesti prietenul copilului.
Dar, cand copilul devine confidentul tau, uneori chiar si despre problemele pe care le ai in cuplu, obligandu-l astfel sa devina parte intr-o tabara sau alta, copilul isi pierde astfel ambii parinti. Ma refer aici la rolul de protectie pe care ar trebui sa-l aiba un parinte in relatia cu copilul.
Educatia copilului are obiective si sarcini diferite, in functie de varsta copilului si profilul sau de personalitate, care cer ca metodele folosite in disciplinarea lui sa fie adaptate de-a lungul timpului.
www.aquamarin.ro
Posteaza comentariu