Acum cateva saptamani, o prietena imi povestea cat de incantata este ca a reusit sa o duca pe micuta ei Ingrid la bunici. Si asa avea foarte mult de lucru, statea foarte multe ore la birou peste program, iar micuta se plictisea acasa, chiar daca avea mii de jucarii...
Insa, de cand a revenit acasa, Ingrid este total schimbata. Din fetita care stia ce ii este permis si ce nu, a devenit o mica "razgaiata" pentru care totul i se cuvine, fara ca cineva sa se opuna. Motivul? Bunicii prea ingaduitori i-au permis multe si i-au schimbat totalmente comportamentul fata de anumite reguli impuse si respectate pana la momentul plecarii.
Este, intr-adevar, o situatie dificila, dar cu multa rabdare din partea parintilor, se poate rezolva. Bineinteles, cu argumente serioase, fara incercari inutile de a-i minti. Se stie ca micutii sunt cei mai "mari santajisti sentimentali", iar daca bunicii au cazut in mrejele lor, asta nu inseamna ca tu trebuie sa te dai batuta. Dupa cum ne spunea Lena Rusti, psihoterapeutul Eva.ro, intr-un articol anterior, Copiii, micii maestri ai santajului, nu trebuie decat sa respecti si tu regulile pe care i le reimpui micutului tau si sa ii explici din nou, pe intelesul lui, rostul acestora.
Este greu sa ii faci pe bunici sa inteleaga faptul ca totul are o limita, chiar si rasfatul nepotului. Batranii nu sunt rau intentionati, dar din dorinta ca prichindelul sa se simta un print, incalca niste reguli deja stabilite de parinti. Utila ar fi o discutie cu bunicii, prin care parintii sa isi impuna punctul de vedere referitor la orele de somn, de masa, jocurile permise si cele nepermise etc.
Exista cazuri in care bunicii sunt cei care reusesc sa imbunatateasca relatiile parinti-copii. Adolescentii rebeli care par sa nu isi gaseasca drumul in viata au, de cele mai multe ori, o relatie destul de distanta cu parintii lor. In aceste situatii, rolul bunicilor poate fi unul foarte important pentru ca, prin judecata lor impartiala, experienta si puterea de a intelege problemele, ar putea apropia cele doua parti aflate intr-un razboi, aparent, fara de sfarsit.
La copii, exista tendinta de a asculta mai mult de bunici decat de parinti, fie din respect pentru oamenii mai in varsta, fie din usurinta de a comunica cu ei.
Comentarii (9)
Situatia difera de la caz la caz...eu,drept exemplu,mi-am crescut baiatul singura. Caldura pe care o simte de la bunici nu se compara cu cea a parintilor. E drept ca il rasfata, dar pina la limita pe care o pot suporta. Copii la virsta de 3-5 ani au nevoie de cineva care i-ar accepta asa cum st:stingaci,energici...pu acest rol cei mai potriviti st BUNICII. Daca la acea virsta ai simtit dragostea daruita de parinti, acum o poti trai si admira chiar.
La noi in casa este o situatie foarte tensionata, pentru ca suntem nevoiti sa stam cu mama mea, care de multe ori intervine in mod exagerat in educatia fetei noastre mai mari, tinand-o toata ziua in brate si razgaind-o peste masura. De unde era un copil cuminte, de cand m-am intors eu la servici ( tot din motive financiare, din pacate), nu mai asculta deloc de noi (parintii ei), nu mananca decat cand are ea chef pentru ca oricum i se da ciocolata la sfarsit si, mai grav decat atat, ori de cate ori ii spunem ca a gresit cu ceva incepe sa planga si fuge repede in poala la maica-mea care imediat o ogoieste, fara pic de discernamant. Pe langa faptul ca-i strica educatia, se mai plange si la niste matusi inchipuite care, si ele s-au bagat mereu in viata copiilor lor si acum respectivii nici nu vor s-auda de ele, ca noi nu respectam personalitatea copilului. "Copilul" a devenit miorlait, in parc nu se mai joaca cu alti copii, stie numai sa ceara iar daca nu ne conformam, imediat pune bot. Speram sa se rezolve o data problema locativa, sa reusim sa stam in alta parte pana nu e prea tarziu. Parintii sotului, care stiu ce inseamna educatia ( au crescut 3 copii cuminti!) din pacate sunt la tara si nu ne pot ajuta prea mult. Am simtit nevoia sa-mi descarc si eu sufletul!
Din exeperienta pot sa va spun ca am ajuns la concluzia ca bunicii ( cu tot respectul) nu trebuie sa participe (activ) la viata educationala a copiilor. Misiunea lor este de ai duce, aduce de la scoala, de la gradinita e.t.c. in parc..e.t.c. Ce sa facem nu toti bunicii au fost ministrii si profesori, asa ca ai mei copii, (pt ca bunicii sunt oameni simplii de la tara) au deviat de la etica elemntara de a se manca la masa cu gura inchisa, incep sa foloseasca in vocabularul lor "sleengurile" taranesti ardelenesti e.t.c. si cred ca acum la o varsta frageda cand vocabularul se formeaza...cu toata durerea, nu este in indicat ca majoritatea timpului sa fie cu iubitii bunici...
Este foarte adevarat ca bunicii au un rol foarte important in viata noastra, insa copilul care locuieste mai mult cu bunicii decat cu parintii se simte abandonat si ajunge sa-si respinga parintii.
eu am 2 baieti,cel mare de 4 ani si cel mic de 9 luni...imi doresc sa-mi reiau activitatea mai devreme asa ca am hotarat sa-i duc pe baieti la bunicii de la tara,adica la parintii mei in iunie...am stat si m-am gandit foarte bine si sper sa fie cea mai buna decizie.sotul nu este de acord,dar eu si copii suntem cei chinuiti daca ii tin langa noi,deoarece trebuie sa-i trezesc in fiecare dimineata la ora 05:30 ca sa-i duc la cresa si gradi si eu sa alerg intr-un suflet de la un capat la altul al bucurestiului ca sa ajung la serviciu la 07:30.multa sanatate va dorim si an nou mai bun!
si eu am o fetita de 3 ani si 4 luni, pe care in timpul saptamanii o las la bunici si acolo merge la gradinita-de la 8 la 17, iar vinerea pana duminica sta cu noi. imi e foarte dor de ea, dar nu mi se pare corect sa-mi mut copilul la o gradinita din orasul unde lucrez. Mentionez ca avem o masina, si eu cu sotul meu lucram in 2 locuri diferite, uneori cu program diferit. Orasul in care lucram e la 5 km de zona metropolitana unde locuim si la 20 km de orasul " bunicilor". Imi place sa cred ca imi rezerv cele mai placute si mai calme momente pentru fetita mea, deoarece in weekend sunt cu totul a ei. Doresc insa sa aflu si parerea voastra.
ESTE FOARTE BINE CAND COPII APELEAZA SI LA BUNICI IN CRESTEREA NEPOTILOR, BUNICII AU TRECUT PRIN VIATA SI AU MULT MAI MULTA EXPERIENTA SI TACT IN PRIVINTA CRESTERII SI EDUCARII NEPOTILOR,BUNICII STAU DE POVESTI CU NEPOTII SI COMUNICA MULT MAI MULT CU EI DECAT FAC PROPRI PARINTI DIN CAUZA OBOSELII ACUMULATE LA MUNCA , ACESTIA SANT FOARTE STRESATI SI PLICTISITI LASAND COPII SA SE JOACE LA CALCULATOR (BOALA SECOLULUI) NECOMUNICAND CU EI,
Amintirile mele , cele frumoase, sint toate legate de bunica mea, parinti mei lucrau asa ca am fost crescuta de bunica mea, pe care o chemam Mami, tot ce-a fost frumos este legat de EA, o persoana importanta in viata mea, ea a fost cea care mi-a indrumat si care ma ajutat in primi ani de scoala, si mia dat cei 7 ani de acasa, cea ce sint astazi e si multumit ei. Cea-ce vreau sa spun este ca chiar daca rasfata nepoti bunici sint importanti, cine ii are sa-i tina cine nu sa-i cumpere, cum spune proverbul. P.S. Parinti sint importanti au un rol de-a creste si de-a educa fii/cele, bunici cel de-ai rasfata.
Eu am fost crescuta de bunici. Si intr-adevar, m-au cam super-extra-mega rasfatat :D Insa nici parintii nu s-au lasat mai prejos. Asa ca nu e o regula ca bunicii sa fie cei care fac asta. Dar nu am ajuns o razgaiata.Am limite. Si am avut o copilarie tare frumoasa.
Posteaza comentariu