Probabil ca acest lucru li se intampla majoritatii femeilor care au devenit mamici pentru prima oara: la inceput, parca nu stiu cum sa se ocupe de el, cum sa-l hraneasca, ce ar trebui sa faca atunci cand nu da semne ca s-ar opri din plans, cum sa-l imbrace si asa mai departe.
Firesc, imediat apar diverse rude (mai in varsta, de obicei), prieteni care au si ei copii, si toata lumea se grabeste sa-ti dea sfaturi - cu cat mai multe, cu atat mai bine, isi spun ei, chiar daca indicatiile sunt de cele mai multe contradictorii.
De fapt, pe masura ce trece timpul, incepi sa ai sentimentul ca esti prinsa intr-un fel de carusel ametitor, nu mai stii pe cine sa asculti si pe cine nu...
Pana si mamicile - altminteri, necunoscute - din parc isi dau imediat cu parerea: bebelusul tau este prea slabut sau prea grasut pentru categoria sa de varsta, parca este prea tacut sau prea galagios, daca il alimentezi la san ti se explica in detaliu cum trebuie sa procedezi (nu are nici o importanta ca tu stii ce ai de facut)...
Adevarul este ca, indiferent cate carti s-ar scrie pe tema aceasta, a fi parinte este o stiinta inexacta, ale carei reguli se schimba adesea, uneori in ritm ametitor. Ceea ce era valabil acum doi - trei ani, astazi este complet depasit si nerecomandat - ca de exemplu, sa-l asezi pe micut pe burtica atunci cand il pregatesti de culcare sau sa-l treci pe alimente solide inainte de a implini patru luni.
Si, daca in familia ta nu a mai aparut demult un bebelus, asteapta-te sa fii asaltata cu astfel de indicatii depasite. Incearca sa nu-ti pierzi rabdarea - in fond, ei nu au unde sa stie care sunt cele mai recente descoperiri in domeniu.
Este adevarat, acest lucru poate deveni frustrant si chiar enervant. Este celebra replica "eu am mai crescut copii, tu nu!", insa incearca sa nu-ti pierzi rabdarea. In acelasi timp, trebuie sa dai dovada de fermitate si sa-ti mentii punctul de vedere.
Sfatuindu-te eventual si cu medicul pediatru, esti cea mai in masura sa stie ce este bine pentru micut. Din moment ce membrii familiei sunt preocupati de sanatatea bebelusului, vor fi flexibili si nu vor cauta sa-si impuna cu orice pret ideile.
In cazul in care te consoleaza oarecum, sa stii ca nu esti nici pe departe prima si ultima mama careia i se dau la nesfarsit sfaturi. Nu are nici un rost sa replici taios "E copilul meu si stiu singura ce am de facut!", ci incearca sa nu dai atentie. Daca este posibil, pune punct situatiei cu o remarca nostima.
Singura problema care ar trebui sa te preocupe cu adevarat este urmatoarea: in contextul in care tu oricum esti intr-un fel timorata si coplesita de noile responsawbilitati, exista riscul ca toate aceste sfaturi care se "abat" asupra ta sa te determine sa te indoiesti ca ai fi o mama buna.
Dar invariabil, o data cu nasterea, apare si instinctul matern (de fapt, inca din perioada in care esti insarcinata). Indiferent ce spun ceilalti, chiar daca nu esti experta in materie de bebelusi (cum ai putea fi, de vreme ce ai devenit mama pentru prima data?), esti specialista in tot ceea ce are legatura cu micutul tau!
Stii cel mai bine de ce are nevoie si ce este cel mai indicat pentru el. Ai incredere in tine si in instincul tau - probabil ca te descurci mai bine decat iti dai seama!
Posteaza comentariu