Ai devenit mama? Nu uita de tine!

Cum te simti atunci cand devii mamica? Atributele se inghesuie: fericita, extaziata, in al noualea cer, responsabila, inspaimantata... Dincolo de toate acestea, probabil ca, in primul rand, esti recunoscatoare. Pentru ca ti s-a intamplat cea mai mare minune posibila in viata unei femei.

Dincolo de toate aceste trairi cat se poate de firesti, inevitabil, va veni si momentul cand te vei intreba: cine esti tu acum? Ce altceva mai esti, in afara de mama? Nu este de mirare ca te macina astfel de ganduri: de cand te-ai intors de la maternitate, ai sentimentul ca nu mai faci nimic altceva decat sa ai grija de micut, sa il hranesti, sa il tii in brate, sa il legeni, sa-i pregatesti biberonul... si asa mai departe - o mamica ar gasi imediat inca zece exemple, cel putin.

Insa important este ca intre acestea sa te regasesti si pe tine. Iti va fi cu atat mai dificil cu cat, inainte de a deveni mama, erai o persoana foarte activa din punct de vedere profesional si intens preocupata de cariera. Practic, pana sa apara bebelusul, tu te raportai la tine insati numai prin prisma a ceea ce reprezentai la locul de munca. Dar in afara de asta, cine esti si ce reprezinti?

Tranzitia de la femeie, la mama

Categoric, reprezinta una dintre cele mai mari schimbari si impactul sau este, adesea, covarsitor. Stiintific vorbind, sunt necesari nu mai putin de trei ani pentru a asimila si "digera" schimbarea si pentru a-ti accepta noua identitate: cea de mama. Pe parcurs, vei trece prin diferite stadii.

Nu trebuie sa te simti vinovata ca, uneori, ti se intampla sa te gandesti cu nostalgie la felul in care arata viata ta inainte de nasterea copilului: timp liber incomparabil mai mult ca acum, suete cu prietenele, iesiri la film, in parc si cate si mai cate... Toate acestea au trecut acum pe un plan secundar, dat fiind faptul ca ai cu totul alte prioritati.

Si, daca tot a venit vorba de prioritati si de ceea ce ai nevoie pentru a te simti bine in noua ipostaza, iti doresti sa reiei serviciul? Sa presupunem ca nu mai alaptezi si ca, practic, ar fi posibil ca micutul sa stea cu o bona - care ar putea fi una dintre bunici, de exemplu. Cum ti se pare? Iti surade perspectiva? Daca da, ar trebui sa procedezi in consecinta... si asta fara sa te simti vinovata.

Da, sentimentul de vinovatie ar putea fi unul foarte puternic. Sunt mame care ajung la aberanta concluzie ca, din moment ce isi doresc sa reia serviciul, inseamna ca nu sunt mame bune. Nimic mai gresit si, pe termen lung, ti-ai face un foarte mare deserviciu daca ai gandi astfel.

Tine minte ca, daca mama nu este fericita, nimeni in jurul ei nu este fericit: nici bebelusul, nici partenerul, nici restul familiei. Iti spun asta pentru a tine cont de ceea ce simti si iti face placere, nu pentru a-ti pune pe umeri inca o responsabilitate!

Este esential sa ai grija de acest aspect - acela de a nu uita de tine insati. Poate ca ti se va parea o afirmatie cinica, dar, oricat de mult ti-ai iubi copilul, daca nu continui sa te validezi si din celelalte puncte de vedere, poti ajunge in situatia de a te confrunta cu depresii, de a-ti pierde respectul de sine si de a nu te mai interesa ce ti se intampla sau in ce directie se indreapta relatia cu partenerul tau.

Ce faci cu resentimentele?

Este vorba exact despre regretele pe care le mentionam mai devreme. Nu este vorba numai despre faptul ca, pur si simplu, nu mai stii cine esti; dar nimeni din jurul tau nu pare sa recunoasca eforturile tale. Nu se pune problema ca nu ar vrea sa inteleaga; atat timp cat nu sunt in pielea ta, ceilalti chiar nu inteleg. Si, daca stai si te gandesti, este normal. Numai ca tu esti prea epuizata pentru a mai empatiza cu ei. Si de aici pana la aparitia sentimentelor de frustrare nu mai este decat un pas.

Ce ai putea sa faci? In primul rand, nu-i cere partenerului tau imposibilul. El se straduieste sa te ajute, dar sa nu ai pretentia sa inteleaga exact ce se intampla cu tine si sa actioneze in consecinta. Adevarata empatie o vei gasi numai in randul mamelor care se confrunta cu aceleasi probleme ca si tine - de aceea, cauta-le.

Nu mai vorbesc de parcul in care iesi cu bebelusul sau de sala de asteptare la medicul pediatru, unde se pot purta discutii si chiar lega prietenii; dar ai la indemana diverse site-uri, unde poti gasi multe persoane cu care sa discuti, care sa-ti impartaseasca experientele lor si despre care sa stii ca te inteleg cu adevarat.