Ce este sindromul copilului singur la părinți?
S-a speculat multă vreme că ar exista un sindrom al copilului singur la părinți. Dar specialiștii sunt de părere că este doar un mit, apărut din cauza stereotipurilor vechi despre familie.
„Sindromul copilului singur la părinți este un stigmat care însoțește copiii fără frați de mai bine de o sută de ani”, declară sociologul Susan Newman pentru purewow.com. „Societatea este încă dominată de această idee de familie perfectă 'un băiat pentru tine, o fată pentru mine' și de ideea că un copil trebuie să aibă frați. Unele persoane încă sunt atașate de această idee, chiar dacă studiile au arătat că în prezent a avea un singur copil sau a nu avea copii deloc sunt situații tot mai des întâlnite”, spune specialista.
Astfel de idei preconcepute au apărut de-a lungul timpului din cauza faptului că în trecut familiile aveau mai mult de un copil nu pentru că ar fi ales neapărat acest lucru, ci pentru că nu existau mijloace eficiente de contracepție. Familiile cu un singur copil erau mult mai rare în trecut, dar această situație a devenit tot mai populară odată cu apariția metodelor contraceptive. Copilul fără frați era în trecut o excepție, iar numeroase persoane considerau că această situație este una negativă pentru dezvoltarea copilului. Astfel a apărut ideea că un copil singur la părinți este egoist, egocentrist, nu știe să împartă și consideră că ar trebui să i se facă tot timpul pe plac.
Pot copiii singuri la părinți să rateze abilități sociale importante pentru că nu au un frate sau o soră?
Unii oameni cred că un copil singur la părinți nu învață să împartă, să comunice adecvat sau să interacționeze cu alți copii de vârsta sa. Dar acest lucru nu este adevărat, spun specialiștii.
„Copiii singuri la părinți au numeroase oportunități de a socializa, în special când merg la grădiniță sau la școală. Interacționează tot timpul cu alți copii în timpul orelor de curs, în timpul activităților din afara programului școlar și în cadrul altor întâlniri și evenimente. Pentru copiii mici, întâlnirile de joacă cu alți copii, programele preșcolare, taberele, excursiile, spectacolele, petrecerile pentru copii etc. oferă suficiente oportunități pentru socializare”, spune psihologul Duval Tsioles.
Iar studiile o demonstrează. În cadrul unui sondaj, 13.500 de copii au fost rugați să numească zece prieteni, iar cercetătorii au descoperit că în medie, copiii singuri la părinți sunt la fel de populari precum colegii lor care provin din familii cu mai mulți copii.
Copiii singuri la părinți se simt mai singuri decât copiii care au frați?
Răspunsul este nu. De fapt, timpul petrecut singur este crucial pentru formarea personalității unui copil și poate duce chiar la dezvoltarea unor trăsături pozitive precum încredere în sine sau independență. Potrivit unui studiu, „solitudinea poate duce la relaxare și are capacitatea de a reduce stresul atunci când persoana în cauză alege să fie singură.” Prin urmare, copiii singuri la părinți nu sunt dezavantajați din acest punct de vedere.
Sunt frații cei mai buni prieteni pe care îi poți avea de-a lungul vieții?
Cu toții știm acel tip de surori care vorbesc ore în șir la telefon și își completează una alteia frazele. La fel de des întâlnim situații în care relațiile dintre frați sunt marcate de certuri, distanță și nemulțumire.
„Unul dintre avantajele faptului de a fi singur la părinți este acela că nu există rivalitatea între frați, nu există agresiune verbală din partea unui frate/soră”, spune Dr. Newman. „Toate acestea apar în extrem de multe familii, iar în unele cazuri efectele negative se mențin de-a lungul vieții. Din păcate, frații nu se plac uneori, nici chiar la maturitate”, spune specialistul.
Sunt copiii singuri la părinți mai egoiști?
„Stereotipurile create în jurul copiilor singuri la părinți au, de fapt, mai multă legătură cu temperamentul decât cu a avea sau nu frați. Unii copii, fie că au frați sau nu, se nasc având temperamente reactive, intense. Acești copii simt mai puternic și reacționează mai intens la situațiile cu care se confruntă. Astfel că atunci când se întâmplă ceva sau când lucrurile nu merg așa cum și-au imaginat, au tendința de a avea reacții puternice, ceea ce poate părea o formă de egoism. Când sunt singuri la părinți, acest tip de personalitate este atribuit statutului de copil singur la părinți, fără să se ia în considerare temperamentul”, spune psihologul Duval Tsioles.