Pisicile aflate intr-un mediu de temperatura peste limita maxima de confort termic, din mijloacele de transport sau din mediul in care acestea locuiesc, pot suferi tulburari sistemice care conduc la instalarea socului termic. In momentul in care temperatura mediului inconjurator creste, organismul incearca sa se adapteze la conditiile de mediu prin reducerea la maximum a mecanismelor de termogeneza si prin cresterea consumului de caldura.
Initial, pisica incearca sa se adapteze la conditiile de mediu prin reducerea proceselor care au ca rezultat producerea de caldura si prin intensificarea mecanismelor care consuma caldura. Daca totusi este mentinuta intr-un mediu supraincalzit pentru o perioada mai mare de timp, reglarea temperaturii corporale nu se mai poate realiza si temperatura corporala creste peste limita maxima fiziologica, determinand supraincalzirea sau socul caloric.
Socul caloric este efectul paraliziei centrilor termoreglatori, din cauza actiunii generale a microclimatului supraincalzit ca urmare a temperaturii crescute a mediului exterior, din cauza umiditatii crescute si lipsei ventilatiei corespunzatoare, mai ales pe timp de vara si mai ales in timpul transportului.
Cele mai multe accidente de acest gen, atunci cand vorbim despre pisici, survin in timpul transportului, din cauza custilor subdimensionate sau insuficient ventilate si a obiectelor pe care unii proprietari le utilizeaza (genti de voiaj foarte bine inchise - de teama sa nu scape pisica - sau diverse sacose).
Factorii care pot duce la instalarea socului caloric sunt: privarea de apa, spatii inchise, ventilatie necorespunzatoare, umiditate crescuta, obezitatea, prezenta unor afectiuni cardiovasculare, exercitii fizice intense pe temperaturi crescute, precum si apartenenta unei anumite rase de pisici (rasele brahicefalice: persanele, rasele cu blana foarte mare). Cele mai afectate sunt pisicile batrane si puiutii.
Pisicile nu trebuie transportate pe timp de vara, cand temperaturile sunt foarte ridicate, pe distante foarte lungi, fara masuri de precautie: o cusca suficient de mare in care sa fie amplasat un castronel cu apa (eventual se fac opriri suficient de dese pentru a asigura pisicii apa proaspata) si, pe cat posibil, evitate orele pranzului.
Socul caloric reprezinta perturbarea acuta si grava a proceselor de termoreglare a organismului, manifestare insotita de insuficienta marilor functii si de pierderea cunostintei. Apar insuficiente circulatorii din cauza pierderilor mari si rapide de lichide, prin transpiratie, hiperventilatie, ceea ce poate duce la scaderea tonusului vascular si a debitului cardiac, cu aparitia colapsului.
In momentul in care temperatura corporala creste peste 44-45 de grade Celsius, apar anumite modificari in activitatea biochimica si bioenergetica a tesuturilor si a organelor - unul dintre tesuturile cel mai frecvent afectat este cel nervos, care determina inhibitie profunda.
Celulele au o limita de toleranta pentru temperatura. Daca se trece peste aceasta limita, celulele isi pierd capacitatea de functionare si elibereaza substante care pot determina aparitia unor reactii adverse. In socul caloric au loc tulburari complexe endocrine, metabolice si neurologice, care includ manifestari locale si sistemice, cu eliberarea unor proteine specifice starilor de soc.
Semnele socului caloric se instaleaza rapid si includ: gafait rapid, salivare abundenta, mers clatinat, pupile dilatate, pisica nu isi mai poate tine echilibrul, iar atunci cand temperatura este foarte mare se instaleaza colapsul si animalul este inconstient. Mucoasele sunt palide si uscate.
In momentul in care se suspecteaza aparitia socului caloric, este recomandat sa ajungeti cu pisica cat mai repede la medicul veterinar. Daca este posibil, ca un prim ajutor, sa ii puneti comprese cu apa rece pe abdomen, pe partea interna a pulpelor, comprese care trebuie schimbate in momentul in care s-au incalzit.
Posteaza comentariu