Recent a fost identificata o noua boala cauzata de un virus care ii
afecteaza nu doar pe posesorii de pisici, dar si pe cei din jurul
lor. Specialistii au demarat deja cercetarile asupra formelor sub
care aceasta se manifesta. Afectiunea, denumita "sindromul obsesiv al
atasamentului fata de pisici" (S.O.A.P.) se credea, initial, ca ar fi
de natura psihologica.
Ulterior, insa, doi tineri cercetatori s-au decis brusc sa devina
crescatori de pisici si s-a descoperit astfel ca boala este de natura
patogena.
Nu este deloc greu sa verificati personal cat de mult s-a extins acest
sindrom si in Romania: priviti cu atentie in jur si veti descoperi ca la
aproape fiecare balcon sau fereastra sta ghemuita cel putin o pisica,
iar daca mergeti pe holul vreunui bloc, veti auzi cu siguranta dincolo
de usi (ponderea este de 2 din 4 apartamente de pe palier) mieunatul
rasfatat al unei mate.
Epidemiologii au identificat trei stadii ale sindromului si au descris
tabloul clinic.
Boala a fost contactata (stadiul I), daca:
1. orice mancare pentru pisici, mai scumpa de 200.000/kg, vi se pare ieftina;
2. va bucura faptul ca va treziti la ora 3 dimineata ca sa hraniti pisicile si sa va jucati cu ele;
3. vi se pare distractiv sa petreceti cateva ore pe zi cu perierea blanii pisicilor si taierea ghearelor lor;
4. considerati ca sunteti zgarcita pentru ca suma cheltuita pe an pentru accesorii (iglu, marsupio, mingii spongioase, transportor, pernute etc.) si show-uri feline este sub 3000$;
5. nu va mai ajunge o singura pisica si credeti ca nimic nu poate fi mai frumos decat un grup de 20 de pisici.
Boala a atins stadiul al II-lea, daca:
1. cel mai important factor, care va determina sa cumparati mobila in casa, este cat de confortabila va fi aceasta pentru pisicile dumneavoastra si cat de bine contrasteaza cu blana lor;
2. va ganditi sa achizitionati o casa si singurul lucru care va intereseaza este daca felisa se va armoniza perfect cu gradina;
3. suma de bani cheltuita pe mancarea pisicilor este mai mare decat cea alocata pentru haine si alimentatie;
4. cheltuiti la fel de multi bani la veterinar ca si la medicul de familie;
5. ramaneti adesea lefter din cauza show-urilor feline internationale la care tineti mortis sa participati;
6. aveti mai mult fotografii cu pisicile decat cu parintii, sotul sau copii;
7. propunerea dumneavoastra pentru vacanta ideala este sa leneviti acasa ingrijind fiecare pisica in parte si oferindu-i maximum de afectiune; 8. atunci cand conversati cu cineva, subiectul discutiei este intotdeauna legat de pisici, pentru ca va ganditi numai la ele.
Sunteti in faza finala a bolii (stadiul al III-lea), daca:
1. dimineata pregatiti micul dejun, pentru copii sau sot, numai dupa ce ati descoperit unde se ascund pisicile si ati verificat daca toate bolurile cu hrana si apa sunt pline;
2. cunoasteti cu precizie numele si toanele fiecarei pisici in parte - 20 la numar - dar nu realizati cine sunt strainii care va umbla prin casa; veti afla de la prieteni ca acestia sunt copiii, sotul si parintii dumneavoastra;
3. va tot certati cu niste copii nesuferiti - despre care vecinii afirma ca ar fi ai dumneavoastra - deoarece deranjeaza pisiciile;
4. cotizati la fondul scolii pentru ca institutia sa cumpere pisicute de rasa pentru toti elevii;
5. petreceti atat de mult timp acasa cu pisicile incat nu mai stiti cum arata centrul orasului;
6. la solicitarea sotului: "este cazul sa te decizi cu cine vrei sa stai, cu pisicile sau cu noi", dumneavoastra ati ales pisicile.
Suferiti cumva de aceasta afectiune grava? Ei bine, sa stiti ca exista totusi o sansa de vindecare. In cursul cercetarilor efectuate, s-a descoperit ca majoritatea cazurilor depistate nu au evoluat mai departe de stadiul al II-lea, ramanand insa cronice. Au fost depistate si persoane aflate in stadiul al III- lea al sindromului. Acestea au fost trimise imediat in carantina si studiate cu mare atentie, pentru a se ajunge la descoperirea antidotului.
Ce masuri se pot lua pentru a evita imbolnavirea? Pana ce se va descoperi tratamentul, prevenirea este singura masura ce poate fi adoptata. Prin urmare, ignorati reclamele, afisele sau pliantele care va prezinta sortimente de hrana pentru pisici sau va invita sa participati la show-uri feline. Feriti-va de contacul direct cu pisicile, se presupune ca aceste animale sunt purtatoarele virusului responsabil de S.O.A.P. Ocoliti persoanele infestate, desi nu este deloc usor sa scapati de cei care vorbesc tot timpul si cu toata lumea doar despre pisici. Dupa un asemenea contact, se impune un dus cu sapunuri antibacteriene, pentru a va dezinfecta bine.
Daca aveti ghinionul sa locuiti in aceeasi casa cu o persoana afectata de acest sindrom si nu v-ati molipsit inca, atunci sunteti, probabil, in siguranta.