Sindromul dependentei

Intotdeauna inceputul nu-l baga nimeni in seama, e atat de inocent, incat nu starneste nici cea mai mica banuiala. Pur si simplu, te-ai "captusit" cu o umbra (care, ca orice umbra, te urmareste peste tot) si nu poti face nici macar un pas fara sa ti se incurce printre picioare.

Apoi, noaptea, ai vagul sentiment ca ceva te cam strange de gat, ca nu poti respira tot din cauza ei, a pisicii, care nu si-a putut gasi un loc mai bun de dormit decat pe gatul tau...

Toate pot fi trecute cu vederea, dar cand iti dai seama ca ai ajuns sa hranesti pisica din mana, deoarece mofturoasa nu vrea sa mai manance cum a invatat, ei bine, atunci esti lovit de cruntul adevar: pisica ta e dependenta de tine... Sau poate nu.

Oricine stie ca pisicile sunt printre cele mai independente creaturi de pe pamant. Daca ar avea maini, nici nu le-ar mai pasa de oameni.

Aceste animale mici se pot intretine si pot cadea intotdeauna in picioare, chiar si in cele mai neavantajoase situatii; chiar daca Universul s-ar prabusi in jurul lor, ele, asemeni preotilor tibetani, nici nu s-ar clinti din starea de meditatie; ar putea trece sfidator pe langa moarte, miscandu-si meditativ varful cozii si laudandu-se pe sine pentru cat de bine au reusit sa administreze cele noua vieti care li s-au dat in folosinta...

Asadar, dependente? Greu de crezut.

Chiar si cei care nu prea sunt familiarizati cu pisicile pot spune ca ele nu necesita cine stie ce mana de ajutor din afara. In general, comportamentul lor poate fi descris foarte simplu si concis prin doua cuvinte: distant si indiferent. Spun cam totul, nu?...

Atunci de unde dorinta asta brusca de a te insoti pretutindeni, de a se agata de tine, de a te sufoca cu prezenta? Totusi se intampla si nu poti trece cu vederea situatia; pisica nu te lasa.

Cei mai multi iubitori de pisici isi doresc o mata dragalasa, jucausa, iubitoare. Le place la nebunie imaginea lor luptandu-se cu pisica pentru un colt de perna, lenevind alaturi pe aceeasi canapea cu o ceasca de cafea, respectiv o farfurioara cu lapte in fata.

Dar, in acelasi timp, le mai place sa aiba si putin aer si timp la dispozitie pentru diferite treburi serioase. Cand acele aspecte care fac o pisica sa fie... pisica dispar, e timpul sa te intebi ce se intampla.

Bolnava sau ce?

Pisicile care devin peste noapte dependente de oamenii lor necesita o vizita iute pe la veterinar. Orice schimbare brusca de comportament poate fi un indiciu al unor probleme medicale, asa ca, inainte de a te inconjura de un morman de carti pe tema psihicului felin, da o fuga pe la veterinar pentru un control de rutina.

De obicei, o pisica adunata de la un tomberon si adusa dintr-o data intr-un mediu total diferit poate manifesta o dorinta exagerata de a se afla in apropierea salvatorilor sai. Poate ca inaintea ta au mai existat o groaza de alti si alti salvatori, unii mai buni, altii mai rai.

Asa ca, daca te porti frumos, e posibil ca mica nefericita sa se indragosteasca de tine si sa nu mai vrea sa te paraseasca de teama ca o vei arunca inapoi in strada. Comportamentul "lipicios" si plangaret trebuie analizat ca si in cazul copiilor mici. Niciodata nu stii ce vor sa transmita, iar cand devin prea insistenti e clar ca trebuie sa consulti un medic.

O data ce problemele de sanatate se dovedesc a fi inexistente, cum ramane cu "dependenta"?

In cazul pisicilor, "a fi dependent" si "a cere ceea ce ti se cuvine" sunt doua lucruri diferite. Ele depind de noi din punctul de vedere al nevoilor de baza. In afara de curatatul litierei si umplutul castronului cu mancare, s-ar descurca foarte bine si fara ajutorul nostru.

Ca unora dintre ele le place sa-ti stea tot timpul in cale, asta e cu totul altceva decat dependenta. Nu e nimic rau ca animalul pe care il iubesti sa-ti stea alaturi si sa-ti arate afectiunea si recunostinta sa.

Nu e nimic anormal in a-si cere drepturile atunci cand ii este foame, chiar si cand o face in gura mare. Totul merge bine atata timp cat limitele nu sunt intrecute, nici de o parte, nici de cealalta.

Cine e stapanul aici?

Ca si in cazul nabadaiosului Goe, si pisicile invata repede ca a te maimutari si a cere diferite lucruri folosindu-te de diferite strategii o vor indupleca imediat pe Mamita, pe Mamitica sau, dupa caz, pe Tanti Mita. Spune repede, asa e ca ai cel putin un cunoscut care e dirijat de propria pisica?

Ei bine, si eu am. Prietena mea sare imediat de la locul ei ori de cate ori miauna pisica. Orice capriciu al micii alintate este satisfacut fara intarziere. Cand ea decide ca nu mai are chef sa manance din castronel, isi ocupa frumusel locul la masa si mananca impreuna. Ce mai, ghemul cu mustati si coada isi joaca pe gherute stapana!

Incet, dar sigur, pisicile isi dreseaza stapanii, asa ca poate termenul corect nu este "dependenta", ci "interdependenta". Incearca pentru un moment sa privesti din afara relatia ta cu pisica si poate vei vedea ce treaba minunata face ea in domeniul conducerii casei. De fapt, noi suntem cei care le pregatim terenul, ele doar vin cu instructiunile. Noi suntem cei care le pregatim culcusuri calde, le incalzim mancarea etc. Dupa un timp de astfel de tratamente, ele doar vin si isi cer drepturile.

Pe de alta parte, si natura are contributia ei in toata aceasta situatie. Unele pisici se nasc a fi distante si indiferente si, orice ai face, oricat le-ai alinta, nu vei scoate de la ele semne ale unei afectivitati exagerate. Asta nu inseamna insa ca nu-si iubesc stapanii. Altele, dimpotriva, se potrivesc perfect tiparului de mai sus. Chiar daca felul in care le tratezi este acelasi, comportamentul fiecareia va ramane neschimbat.

Fiecare dintre noi isi doreste o pisica sociabila, care sa-i fie alaturi, care sa nu zgarie sau sa dea bir cu fugitii cand suna clopotelul de la usa. Le vrem prietenoase si le educam in spiritul acesta. Este visul oricarui proprietar de pisici.